Karmice

Emy

despre emy

16 Sep 2007

Nu pot sa nu observ faptul ca deseori in aceasta viata (cel putin) suntem orbi, sau mai bine zis orbiti... Daca ar fi sa analizez de ce, primul raspuns ce-mi vine in minte este destinul. Tema indiana prin excelenta, Maya, sau Zeita ce ne pune un val pe ochi, pentru a ne impiedica sa vedem lucrurile in esenta lor, se pare ca este o credinta inradacinata in spiritul uman, dincolo de a fi parte exclusiva a culturii indiene. Curios este ca sociologic vorbind, in ea regasim acel indivind cu "locul controlului extern" ce mereu da vina pe destin, pe soarta sau pe ghinion. Personaj mistic, fatalistul se plimba prin viata, cainadu-se ca nu are noroc, ca ghinioanele il urmaresc, ca este blestemat, ca i s-au facut vraji, etc, etc. In toate exista un alt vinovat in afara de el insusi. Si incepe toate situatiile de viata magistral: daca lucrurile nu ar fi stat asa, acum s-ar fi intamplat nu stiu ce.Ei bine, ce uita Fatalistul e ca lucurile stau asa tocmai din cauza lui. Sta in puterea omului sa schimbe ce nu este bine in viata sa, sa actioneze. Liberul arbitru este mai puternic decat ne putem imagina. Suntem doar orbiti de prejudecati, de reguli impuse de noi insine, de stereotipii de viata, de obisnuinte, de comoditate. Suntem robii propriului nostru Univers, aparent stramt, lipsit de sens si guvernat de forte misitice care conspira impotriva noastra. Cu valul pe orchi, trecem prin viata fara a ne uita atent in jurul nostru, fara a-i descoperi pe cei ce conteaza, pe cei ce ne iubesc. Dam vina pe circumstante ca i-am indepartat sau neglijat pe cei dragi sau pe cei carora le pasa de noi. De cate ori nu am cerut iertare pentru indiferenta sau pentru faptul ca am luat decizii pripite? De cate ori ceilalti nu ne-au acordat-o doar in virtutea unui "iarta-ma"? Si de cate ori vor fi dispusi sa ne ierte? Sincer, cred in a doua sansa, cred ca daca putem corecta greselile trecutului si putem sa ne armonizam cu ceilalti, fiind atenti la ceea ce vor si simt cu adevarat. Daca putem citi printre randuri in paginile sufletului, exista mereu posibilitatea de aranjare.In viata nu se pierde si nu se castiga nimic, dar se modifica toate. Dar miza ar trebui sa fie a mentine relatii pozitive cu toti cei carora le pasa de noi. Imaginez o relatie ca la matematica: + si + ar trebui sa dea intotdeauna plus. Dar uneori, nu facem decat sa sfidam aceste legi, si facem transformari ciudate. Nu stim sa pastram ceea ce obtinem cu greu sau ceea ce ni se ofera. Nu avem respect pentru propriul nostru efort de a cosntrui o relatie, nu stim sa ne bucuram de ceva ce a venit aparent din Cer, ca un cadou meritat sau nu. Ajungem sa nu mai vedem nimic, sa ne schimbam radical sau nu, sa nu mai credem in noi, sa nu mai credem in ceilalti. De ce am crede in noi daca noi nu suntem stapanii vietii noastre? De ce am crede in ceilalti, cand si ei sunt robii unor forte nebanuite? Ca sa putem crede in ceilalti, trebuie mai intai sa credem in noi. Daca VREI, POTI. Contreaza sa VREI si sa CREZI cu adevarat.

Alete insemnari din blog

Colaj muguri de primavara si magnolii

Cateva cuvinte despre blog (din Making of): E secret. Povestea se naste si se reinventeaza, nu exista plan editorial, nu exista momente ale subiectului. Asa cum eu scriu blogul, si el ma influenteaza pe mine. “Girl on the Moon” (Foreigner), o poveste ciudata, despre o intalnire in vis,

Lumina Invierii

Anul acesta m-am gandit foarte mult la sarbatorile de Pasti, la semnificatia lor. Intr-o lume sceptica, plin de compromis si schimbare, avem nevoie de ceva stabil: credinta. Zilele trecute dicutam despre subiectul incins al ultimilor ani, generat de Codul lui DaVinci. In esenta, este vorba despre

Inger solitar

Cand disperarea ma cuprinde Si vreau sa ma inec in lacrimi Lumina-n suflet se aprinde Si simt in mine focul altei inimi. O inima curata de inger solitar Ce vine-n vis sa ma priveasca Si sa topeasca un dor amar. In felul lui sa ma iubeasca. O! Tu inger calator, frumos ca o parere Vino mai des la

Clipa si Eternitate

Comentariile despre eternitate m-au pus pe ganduri. Cum trece timpul? Trece atat de diferit! pentru fiecare dintre noi diferenta dintre clipa si eternitate este imensa. Si eternitatea si clipa sunt fete ale aceleiasi monede. Te intorci cu fata de la clipa catre eternitate, si de la eterntate catre

Iubire suprainventata in "Arta viselor"

Daca isi doreste cineva sa vada operele lui Salvador Dali in miscare, atunci sa nu rateze "Arta viselor". Titlul frantuzesc, mult mai sugestiv pentru mesajul filmului (Stiinta viselor) plaseaza personajul principal, Stephane (Gael Garcia Bernal) la limita dintre geniu si nebunie, traind