Emy

despre emy

Dezvrjirea lumii

01 Apr 2008
Oamenii cauta retete, cauta statistici. Suntem simple cifre in cercetarile sociologice si psihologice. Cautam prescriptii si cauze. Si eu am cazut in capcana dezvrajirii. Caut cauzalitati, uit ca exista si gratuitati… Ma tem de gratuitati, si intr-o stare de suspiciune si cvasi-ambiguitate de scenarii, ce frizeaza uneori nebunia, uit sa visez. Si lumea apare pustie, seaca, rece, dusmana. Nu mai are nimic miraculos. Zilele astea am vazut un citat ce spunea ca putem trai in doua feluri, fie simtind miracolul la tot pasul, fie ignorandu-l cu desavarsire: Oamenii lumii dezvrajite traiesc in a doua ipostaza. Exista, nu sunt. Exista ca parti ale unor statistici triste sau vesele, actioneaza dupa legile psihologiei. Se indragostesc, se imprietenesc, se atrag dupa stupidele legi ale biopsihologiei, guvernati de instincte si atat. Sunt simple rude ale maimutelor cu care impartasesc 95% din ADN (cum aceleasi studii de “mare calibru” ne spun). Sunt doar foarte putin distincti de antropoidele ce deja ii intrec la testele de memorie de scurta durata. Ma intreb daca mai exista oamenii in lumea vrajita. Oameni ce trec dincolo de rubedeniile descrise mai sus. Ce se deosebesc prin faptul ca SUNT, ca evolueaza in Second Life (cu alta semnificatie decat cea incetatenita), in lumea miracolelor. Nu vreau sa fiu o statistica, nu vreau sa ma simt asa! De cateva secole incoace suntem robii cauzalitatii. De la Newton, am inceput sa teoretizam fenomenele, sa alungam misterul. Ce rost si loc mai are misterul intr-o lume in care 2×2 fac intotdeauna 4 ?! Cine ar spune ca fac 5, ar fi considerat un lunatic, bun de inchis la balamuc, nici macar un geniu neinteles lasat in plata lui. Cine incearca sa contrazica statisticile si majoritatea, cel mai aprig tiran, este supus la tacere, exclus. Divinizam aparent diversitatea, dar nu acceptam decat unitatea in gandire, in comportament. Ori esti cu noi, ori impotriva noastra. Cele doua lumi nu sunt compatibile, e drept, dar pot coexista. E problema de optiune, daca vrem si putem sa traim in lumea vrajita, sau ne simtim bine in lumea dezvrajita. Ramane o singura provocare: daca alegem sa traim in lumea vrajita, va trebui sa ne inconjuram de fiinte asemenea noua. Diferentele intre cele doua sunt poate aparent usor de acceptat, dar greu de asimilat si inteles…http://desiderias.wordpress.com/

Alete insemnari din blog

Chiar putem sa fim cine vrem pe net? Putem sa ne prefacem in asa masura incat sa nu ne mai recunoastem in oglinda? Sau mai precis ce fascinatie exercita mediul virtual aspurea noastra incat sa ne mutileze in asa natura incat sa intrebam: oare eu sunt aici dincolo de masca de bal? Da si nu... Ca sa

La intrebarea lui Prajapati m-am gandit sa raspund intr-un post separat pentru ca mi se pare o provocare. Implicatiile sunt mult mai complexe si mai profunde... mi-a evocat atatea lucruri, atatea sentimente!Primul ar fi copilaria. Cand veneau ai mei acasa ma supuneau unui joc: ce alegi, dreapta sau

Cobori uneori treptele necunoscute ale abisului incercand sa-ti explici ce este dincolo... Te intalnesti cu sunetul asurzitor al umbrelor si simti sufletele frematand in canopele anticilor Uimit privesti la dansul lemurilor ce te cuceresc in intuneric si te intrebi adesea De ce ?,.... De ce

Este ciudat cum un loc atat de cunoscut si poate banal poate deveni o oglinda a Universului, in toata splendoarea sa, a Universului mic sau a Imensitatii. Azi m-am plimbat in parc (seamana cu o insemnare dintr-un jurnal...) desi cred ca de fapt m-am plimbat prin labirintul gandurilor mele. Cand

Revin, intrucat sunt foarte inspirata azi.Am tot citit comentariile de pe blog, unora le-am si raspuns. Astfel ca mi-a venit in minte, apropo de ce a spus Prajapati mai devreme, ca este importanta atitudinea. Ii dedic acest post pentru gandurile frumoase pe care le-a scris!Avem impresia ca nu putem

Recomandari