Revin, intrucat sunt foarte inspirata azi.Am tot citit comentariile de pe blog, unora le-am si raspuns. Astfel ca mi-a venit in minte, apropo de ce a spus Prajapati mai devreme, ca este importanta atitudinea. Ii dedic acest post pentru gandurile frumoase pe care le-a scris!Avem impresia ca nu putem

Anul acesta m-am gandit foarte mult la sarbatorile de Pasti, la semnificatia lor. Intr-o lume sceptica, plin de compromis si schimbare, avem nevoie de ceva stabil: credinta. Zilele trecute dicutam despre subiectul incins al ultimilor ani, generat de Codul lui DaVinci. In esenta, este vorba despre

Probabil ca toti trecem prin vremuri de negura, de confuzie, de intrebari fundamentale. Cautam cu disperare raspunsuri prin metode logice sau mistice, avem nevoie absoluta de certitudini. In cautarea noastra ferventa, perpetua, intr-un moment in care credem ca am ajuns intr-un hau fara iesire uitam

Vine ziua mea! Sa zic yupee, ce ma bucur? Sau sa ma ascund intr-un coltisor sa traisesc nostalgia trecerii altui an? Nici nu stiu daca ma bucur sau nu. Am ajuns la concluzia ca trebuie sa traim clipa, fiecare an cu bucuriile lui... cu schimbarile pe care le aduce. A ne plange ca trece timpul, fapt

Partea I, recunosc ca este usor tragica si se datoreaza unei stari triste ce o aveam. Revin cu sentimente mai insorite. Asa ca am modificat si postul anterior. Dincolo de tristete, raman mereu cu speranta. Desi uneori suntem probabil urmariti de sentimentul ghinionului sau al nefericirii, cred ca