Bal mascat pe net

Emy

despre emy

06 Iul 2007

Chiar putem sa fim cine vrem pe net? Putem sa ne prefacem in asa masura incat sa nu ne mai recunoastem in oglinda? Sau mai precis ce fascinatie exercita mediul virtual aspurea noastra incat sa ne mutileze in asa natura incat sa intrebam: oare eu sunt aici dincolo de masca de bal? Da si nu... Ca sa ajung la o concluzie cat de cat m-am intrebat: cine sunt cu exactitate? Ceea ce vad in oglinda personala, ceea ce vad ceilalti, ceea ce vreau sa le arat. Mai precis suntem un caleidoscop: suntem toate variantele de mai sus si multe altele. Unora la aratam o imagine, altora alta. Nu sunt imagini fundamental diferite, pentru ca s-ar ajunge la patologic. Sunt doar USOR diferite, in limita unei convietuiri sociale normale. Atunci, este clar ca si rolurile noastre de pe net sunt compatibile cu acest caleidoscop. Mai mult, uneori suntem mai autentici pe net decat in viata reala. La umbra anonimatului, a absentei contactului face to face cu ceilalti, ne simtitm bine. Neatacati, suntem mereu in discutie cu noi insine si totodata cu eurile tot atat de autentice ale celorlalti. Nu spun ca netul nu indeamna la "inselaciuni": unii, manati de de un psihic labil isi vor lua alte identitati sau vor tinde sa refuleze toate frustrarile pe alti Internauti.Oricum nu voi vorbi de lucruri triste, probabil le stim cu totii. Netul e o ocazie de eliberare a sineului si o poarta spre mai multa sinceritate in relatiile cu ceilalti. De mai multa comunicare si impartasire. Oare omenirea se va bucura de aceasta sansa? Cred ca se reintoarce momentul meditatiei, dar de aceasta data in "mai multi". Vorbim cu toti despre fericirile si tristetile noastre, ceilalti sunt spectatori la intamplarile din viata noastra... doar ca sunt spectatori cu masti. Teatrul s-a schimbat: scena nu exista, o imaginam noi, actorii au masca, dar au si spectatorii. Nu le mai putem vedea mimica, trebuie sa credem ceea ce afiseaza ei, constient. Publicul are libertarea de a construi un dublu discurs: cel din mintea sa si de pe chipul sau, pe care si-l comunica in intimitatea sa fara retineri si cel afisat pe net. Exista doua variante posibile: fie cele doua discursuri sunt compatibile, fie nu (expriamam altceva decat gandim). Probabil acesta este marele mister: Mastile nu ne impiedica sa ne cunoastem pe noi insine, sa ne revelam celorlalti, ci doar sa ne re-cunoasca Eul nostru public uneori. Zic uneori pentru ca de cate ori nu am dat adresa blogului prietenilor? Sa ne cunoasca, sa afle lucruri ce nu se spun... Situatia imi evoca acel inger cazut ce nu si-a dezvaluit identitatea pana nu a putut sa zboare din nou. El comunica permanent iubire, dorinta de a avea un viitor comun cu cea care-l salvase, fara sa-i spuna ca el e de alta natura si ca va veni ziua in care va pleca. Sau i-a spus prea tarziu... Balada foarte frumoasa nu poate decat sa genereze un discurs dublu compatibil - lacrimi de emotie scrise si traite: http://www.youtube.com/watch?v=IpphHKNBFGg&mode=related&search= Cine vrea, sa asculte si varianta originala, de pe album...

Alete insemnari din blog

Blogul catarhic

Azi m-a urmarit in continuare veselia ciudata, ca atare nu am o explicatie logica pentru ea, fiind deosebit de contradictorie. Nu am nici macar un motiv sa fiu vesela, probabil e un mod al psihicului de a se apara de lucrurile care il afecteaza. Rau nu e, pentru ca sunt foarte pornita pe treaba

Si daca iubire nu mai este

Si daca iubire nu mai este Si daca iubire nu mai este ... A fost ucisa azi cu un cuvant? O s-o cautam in sferele celeste Sau adanc sub crucea de mormant? Si oare chiar iubire nu mai este? Sau mi se pare doar in zbor Cand spuneam lin , vom trece peste' Dar fara ea murim de dor

Interpretari

Azi am avut cea mai ciudata zi de nastere din viata. Oricum nu are rost sa detaliez. Si totusi a lipsit ceva. Nici asta nu am sa detaliez. Aveam asteptari, dar unele nu s-au adeverit. Constientizez ca nu ma pricep la oameni atat de bine cat vreau sa cred. Ramane sa ma bucur de cei ce-mi sunt

Karmice

Nu pot sa nu observ faptul ca deseori in aceasta viata (cel putin) suntem orbi, sau mai bine zis orbiti... Daca ar fi sa analizez de ce, primul raspuns ce-mi vine in minte este destinul. Tema indiana prin excelenta, Maya, sau Zeita ce ne pune un val pe ochi, pentru a ne impiedica sa vedem lucrurile

Haunted

Revin, intrucat sunt foarte inspirata azi.Am tot citit comentariile de pe blog, unora le-am si raspuns. Astfel ca mi-a venit in minte, apropo de ce a spus Prajapati mai devreme, ca este importanta atitudinea. Ii dedic acest post pentru gandurile frumoase pe care le-a scris!Avem impresia ca nu putem