Bal mascat pe net

Emy

despre emy

06 Iul 2007

Chiar putem sa fim cine vrem pe net? Putem sa ne prefacem in asa masura incat sa nu ne mai recunoastem in oglinda? Sau mai precis ce fascinatie exercita mediul virtual aspurea noastra incat sa ne mutileze in asa natura incat sa intrebam: oare eu sunt aici dincolo de masca de bal? Da si nu... Ca sa ajung la o concluzie cat de cat m-am intrebat: cine sunt cu exactitate? Ceea ce vad in oglinda personala, ceea ce vad ceilalti, ceea ce vreau sa le arat. Mai precis suntem un caleidoscop: suntem toate variantele de mai sus si multe altele. Unora la aratam o imagine, altora alta. Nu sunt imagini fundamental diferite, pentru ca s-ar ajunge la patologic. Sunt doar USOR diferite, in limita unei convietuiri sociale normale. Atunci, este clar ca si rolurile noastre de pe net sunt compatibile cu acest caleidoscop. Mai mult, uneori suntem mai autentici pe net decat in viata reala. La umbra anonimatului, a absentei contactului face to face cu ceilalti, ne simtitm bine. Neatacati, suntem mereu in discutie cu noi insine si totodata cu eurile tot atat de autentice ale celorlalti. Nu spun ca netul nu indeamna la "inselaciuni": unii, manati de de un psihic labil isi vor lua alte identitati sau vor tinde sa refuleze toate frustrarile pe alti Internauti.Oricum nu voi vorbi de lucruri triste, probabil le stim cu totii. Netul e o ocazie de eliberare a sineului si o poarta spre mai multa sinceritate in relatiile cu ceilalti. De mai multa comunicare si impartasire. Oare omenirea se va bucura de aceasta sansa? Cred ca se reintoarce momentul meditatiei, dar de aceasta data in "mai multi". Vorbim cu toti despre fericirile si tristetile noastre, ceilalti sunt spectatori la intamplarile din viata noastra... doar ca sunt spectatori cu masti. Teatrul s-a schimbat: scena nu exista, o imaginam noi, actorii au masca, dar au si spectatorii. Nu le mai putem vedea mimica, trebuie sa credem ceea ce afiseaza ei, constient. Publicul are libertarea de a construi un dublu discurs: cel din mintea sa si de pe chipul sau, pe care si-l comunica in intimitatea sa fara retineri si cel afisat pe net. Exista doua variante posibile: fie cele doua discursuri sunt compatibile, fie nu (expriamam altceva decat gandim). Probabil acesta este marele mister: Mastile nu ne impiedica sa ne cunoastem pe noi insine, sa ne revelam celorlalti, ci doar sa ne re-cunoasca Eul nostru public uneori. Zic uneori pentru ca de cate ori nu am dat adresa blogului prietenilor? Sa ne cunoasca, sa afle lucruri ce nu se spun... Situatia imi evoca acel inger cazut ce nu si-a dezvaluit identitatea pana nu a putut sa zboare din nou. El comunica permanent iubire, dorinta de a avea un viitor comun cu cea care-l salvase, fara sa-i spuna ca el e de alta natura si ca va veni ziua in care va pleca. Sau i-a spus prea tarziu... Balada foarte frumoasa nu poate decat sa genereze un discurs dublu compatibil - lacrimi de emotie scrise si traite: http://www.youtube.com/watch?v=IpphHKNBFGg&mode=related&search= Cine vrea, sa asculte si varianta originala, de pe album...

Alete insemnari din blog

Despre Ingeri si Karme

Partea I, recunosc ca este usor tragica si se datoreaza unei stari triste ce o aveam. Revin cu sentimente mai insorite. Asa ca am modificat si postul anterior. Dincolo de tristete, raman mereu cu speranta. Desi uneori suntem probabil urmariti de sentimentul ghinionului sau al nefericirii, cred ca

Iubire contextuala

Ce inseamna prea mult? Ce inseamna prea putin? Nu exista raspuns universal-valabil. Pentru fiecare este un urias “depinde”. Pentru unii, prea mult este dincolo de viata aceasta. Pentru altii cateva minute intarziate inseamna o renuntare la iubire. Trecem foarte grabiti pe langa cei care

Prietenia ucide dragostea?!

Zilele acestea nu am avut timp sa scriu pe blog, dar nu inseamna ca nu m-am gandit la muuulte lucruri. Mi s-a spus ca e inutil sa scriu. Ba as zice ca este. A scrie pe blog este unul dintre lucrurile care imi fac o deosebita placere si imi dau senzatia de libertate, de cristalizare a gandurilor, de

Haunted

Revin, intrucat sunt foarte inspirata azi.Am tot citit comentariile de pe blog, unora le-am si raspuns. Astfel ca mi-a venit in minte, apropo de ce a spus Prajapati mai devreme, ca este importanta atitudinea. Ii dedic acest post pentru gandurile frumoase pe care le-a scris!Avem impresia ca nu putem

Elogiul Iubirii

Ieri mi-a fost dat sa aud urmatoarea confesiune: “nu stiu sa iubesc”. Am ramas initial blocata, dupa care, prima idee care mi-a venit in minte a fost “nu ai gasit persoana potrivita”. As completa eu acum cu: “nu iti dai seama ca iubesti”… Ajung la