Emy

despre emy

Bal mascat pe net

06 Iul 2007
Chiar putem sa fim cine vrem pe net? Putem sa ne prefacem in asa masura incat sa nu ne mai recunoastem in oglinda? Sau mai precis ce fascinatie exercita mediul virtual aspurea noastra incat sa ne mutileze in asa natura incat sa intrebam: oare eu sunt aici dincolo de masca de bal? Da si nu... Ca sa ajung la o concluzie cat de cat m-am intrebat: cine sunt cu exactitate? Ceea ce vad in oglinda personala, ceea ce vad ceilalti, ceea ce vreau sa le arat. Mai precis suntem un caleidoscop: suntem toate variantele de mai sus si multe altele. Unora la aratam o imagine, altora alta. Nu sunt imagini fundamental diferite, pentru ca s-ar ajunge la patologic. Sunt doar USOR diferite, in limita unei convietuiri sociale normale. Atunci, este clar ca si rolurile noastre de pe net sunt compatibile cu acest caleidoscop. Mai mult, uneori suntem mai autentici pe net decat in viata reala. La umbra anonimatului, a absentei contactului face to face cu ceilalti, ne simtitm bine. Neatacati, suntem mereu in discutie cu noi insine si totodata cu eurile tot atat de autentice ale celorlalti. Nu spun ca netul nu indeamna la "inselaciuni": unii, manati de de un psihic labil isi vor lua alte identitati sau vor tinde sa refuleze toate frustrarile pe alti Internauti.Oricum nu voi vorbi de lucruri triste, probabil le stim cu totii. Netul e o ocazie de eliberare a sineului si o poarta spre mai multa sinceritate in relatiile cu ceilalti. De mai multa comunicare si impartasire. Oare omenirea se va bucura de aceasta sansa? Cred ca se reintoarce momentul meditatiei, dar de aceasta data in "mai multi". Vorbim cu toti despre fericirile si tristetile noastre, ceilalti sunt spectatori la intamplarile din viata noastra... doar ca sunt spectatori cu masti. Teatrul s-a schimbat: scena nu exista, o imaginam noi, actorii au masca, dar au si spectatorii. Nu le mai putem vedea mimica, trebuie sa credem ceea ce afiseaza ei, constient. Publicul are libertarea de a construi un dublu discurs: cel din mintea sa si de pe chipul sau, pe care si-l comunica in intimitatea sa fara retineri si cel afisat pe net. Exista doua variante posibile: fie cele doua discursuri sunt compatibile, fie nu (expriamam altceva decat gandim). Probabil acesta este marele mister: Mastile nu ne impiedica sa ne cunoastem pe noi insine, sa ne revelam celorlalti, ci doar sa ne re-cunoasca Eul nostru public uneori. Zic uneori pentru ca de  cate ori nu am dat adresa blogului prietenilor? Sa ne cunoasca, sa afle lucruri ce nu se spun... Situatia imi evoca acel inger cazut ce nu si-a dezvaluit identitatea pana nu a putut sa zboare din nou. El comunica permanent iubire, dorinta de a avea un viitor comun cu cea care-l salvase, fara sa-i spuna ca el e de alta natura si ca va veni ziua in care va pleca. Sau i-a spus prea tarziu... Balada foarte frumoasa nu poate decat sa genereze un discurs dublu compatibil - lacrimi de emotie scrise si traite: http://www.youtube.com/watch?v=IpphHKNBFGg&mode=related&search= Cine vrea, sa asculte si varianta originala, de pe album...

Alete insemnari din blog

Comentariile despre eternitate m-au pus pe ganduri. Cum trece timpul? Trece atat de diferit! pentru fiecare dintre noi diferenta dintre clipa si eternitate este imensa. Si eternitatea si clipa sunt fete ale aceleiasi monede. Te intorci cu fata de la clipa catre eternitate, si de la eterntate catre

Cum este miez de noapte, si nu pot dormi, nu pot spune "Tonight is for dreamers", pentru ca ar insemna ca nu sunt o visatoare, si poate acum chiar nu sunt...Mi-am propus sa-mi iau un interviu la care sa raspund cu sinceritate, fara no comment. Si nu voi evita sa-mi pun intrebari

Am ales sa scriu despre ingeri din motive multiple. Si panala urma neimportante. Ceea ce m-a determinat a fost aparenta si frapanta discrepanta intre inger si opusul sau, demonul, atat de frumos descrisa in literatura. Interesant este ca demonii, fiinte ale intunericului sunt alta moneda a

Am plecat in 12 stele Sa caut iubirea… M-am imbarcat pe Argos Sa gasesc dragostea pretioasa, Berbecul cu lana de aur. Cand am ajuns, M-a rapit un semizeu, Ca Zeus sub chip de Taur, Pe Europa. Si am devenit de nedespartit Ca Gemenii Castor si Polux… Am ajuns amandoi Pana la Tropicul

La început traiau pe pamânt fiinte androgine. Aratau ca doi oameni lipiti spate în spate: doua femei, doi barbati sau un barbat si o femeie. Acestia detineau o putere foarte mare, puteau face aproape tot ce gândeau. Zeii se tem de puterea aproape infinita a androginilor si,

Recomandari