Emy

despre emy

Blogul catarhic

30 Iul 2008
Azi m-a urmarit in continuare veselia ciudata, ca atare nu am o explicatie logica pentru ea, fiind deosebit de contradictorie. Nu am nici macar un motiv sa fiu vesela, probabil e un mod al psihicului de a se apara de lucrurile care il afecteaza. Rau nu e, pentru ca sunt foarte pornita pe treaba (asa si trebuie sa fiu) si realizez multe si repede. Ceea ce e ideal: eficienta maxima :). Vad ca m-am reapropiat de blog, ca atare m-am uitat sa vad in ce momente am scris cel mai mult. Raspunsul e simplu: cand nu mi-a fost bine. Este cat de poate de adevarat ca starile sufletesti ca tristetea, nostalgia, dorul etc (pentru a nu dramatiza prea mult) genereaza creatia. Poate asa se explica faptul ca marii autori au avut vieti nefericite (nu am gasit niciun exemplu elocvent de artist genial care sa fi fost fericit). Probabil ca tocmai aceasta nefericire - un sacrificiu pentru umanitate, a fost necesara ca noi astazi sa ne putem bucura de niste opere marete. Sa nu se inteleaga ca as indrazni sa ma alatur marilor genii creatoare (Doamne fereste!), ci doar ma leg de faptul ca starea de creatie este generata de sentimente triste. Probabil ca atunci cand suntem fericiti nu avem timp si nici rabdare sa impartasim asta. Suntem atat de egoisti incat tinem pentru noi. Si e valabil si pentru mine. Nu am scris nici un singur post in care sa fi povestit ceva care m-a facut fericita (si de cand scriu blogul, slava Domnului ca au exista si momente din astea, nu multe, dar importante…). Inexplicabil?! Ei bine, nu… doar previzibil. Cand esti fericit, uiti ca lumea exista, vorba jurnalistilor: good news is no news. Asa si aici: happy moments are not to be posted, la care completez eu, they have to be lived. Alt aspect interesant: am postat in ultima perioada foarte multe articole in categoria “personale”… Continuarea pe www.desiderias.wordpress.com

Alete insemnari din blog

Zilele astea am avut cam mult timp liber, ceea ce nu e neaparat bine, pentru ca ajung sa ma gandesc mai mult decat trebuie la diverse aspecte, care nu-mi convin. Cand sunt ocupata, nu mai imi raman resurse sa decantez anumite trairi si sentimente. De fapt, in ultima vreme rememorarea si visarea la

Asa ca m-am gandit, cu ocazia comentariului facut de Pisi pe Ele, sa realizez o paralela intre iubire si democratie (gandindu-ma aici la cetatea greceasca polis). Asa ca, am sa sistematizez pe puncte pentru ca azi am un stil foarte concis (probabil unde am scris enorm aceste zile si … m-am

Intrucat ideea de destin este universala, am gasit doua abordari deosebit de interesante, ce ne pot plasa la extreme: cei ce credem absolut in existenta unei sorti scrise, si cei care credem ca tot ce traim se datoreaza actiunilor proprii. Prima idee este sustinuta de o carte de Tarot, Roata

Cred ca poate cea mai buna caracterizare pentru ceea ce suntem noi oamenii este reflectata de ideea ca omul este dual. In individ se lupta mereu natura umana (ca sa nu spun “divina”, ca este undeva aproape de blasfemie), animata de sentimente pozitive si una animalica ghidata de cele

Ma uit total nedumerita de ceea ce constat ca se petrece in jur. Ajung sa nu inteleg multe aspecte legate de nehotararea oamenilor, de ceea ce cauta, de dorintele ascunse, nemarturisite, care nu de fiecare data ne fac fericiti. Nu mai stim ce sa alegem, nu stim pe ce drum mergem si nici unde ne va

Recomandari