Emy

despre emy

Blogul catarhic

30 Iul 2008
Azi m-a urmarit in continuare veselia ciudata, ca atare nu am o explicatie logica pentru ea, fiind deosebit de contradictorie. Nu am nici macar un motiv sa fiu vesela, probabil e un mod al psihicului de a se apara de lucrurile care il afecteaza. Rau nu e, pentru ca sunt foarte pornita pe treaba (asa si trebuie sa fiu) si realizez multe si repede. Ceea ce e ideal: eficienta maxima :). Vad ca m-am reapropiat de blog, ca atare m-am uitat sa vad in ce momente am scris cel mai mult. Raspunsul e simplu: cand nu mi-a fost bine. Este cat de poate de adevarat ca starile sufletesti ca tristetea, nostalgia, dorul etc (pentru a nu dramatiza prea mult) genereaza creatia. Poate asa se explica faptul ca marii autori au avut vieti nefericite (nu am gasit niciun exemplu elocvent de artist genial care sa fi fost fericit). Probabil ca tocmai aceasta nefericire - un sacrificiu pentru umanitate, a fost necesara ca noi astazi sa ne putem bucura de niste opere marete. Sa nu se inteleaga ca as indrazni sa ma alatur marilor genii creatoare (Doamne fereste!), ci doar ma leg de faptul ca starea de creatie este generata de sentimente triste. Probabil ca atunci cand suntem fericiti nu avem timp si nici rabdare sa impartasim asta. Suntem atat de egoisti incat tinem pentru noi. Si e valabil si pentru mine. Nu am scris nici un singur post in care sa fi povestit ceva care m-a facut fericita (si de cand scriu blogul, slava Domnului ca au exista si momente din astea, nu multe, dar importante…). Inexplicabil?! Ei bine, nu… doar previzibil. Cand esti fericit, uiti ca lumea exista, vorba jurnalistilor: good news is no news. Asa si aici: happy moments are not to be posted, la care completez eu, they have to be lived. Alt aspect interesant: am postat in ultima perioada foarte multe articole in categoria “personale”… Continuarea pe www.desiderias.wordpress.com

Alete insemnari din blog

Intrucat ideea de destin este universala, am gasit doua abordari deosebit de interesante, ce ne pot plasa la extreme: cei ce credem absolut in existenta unei sorti scrise, si cei care credem ca tot ce traim se datoreaza actiunilor proprii. Prima idee este sustinuta de o carte de Tarot, Roata

Citatul de mai sus este motto-ul romanului Maytreyi. Pentru ce mi-a placut? pentru doua motive: mai intai deoarece a surprins filosofia profunda indiana in comparatie cu pragmatismul si superficialitatea europeanului. Al doilea motiv se refera la modul de a privi iubirea al orientalilor. Dar s-o

Azi e clar ca nu a fost cea mai buna zi a mea si nici macar nu a fost 13 (deja e 13 in conditiile in care am trecut de 12, dar voi face o conventie si inca ma voi afla in ziua de 12). Si 13 si vineri… Nu am incredere in superstitii, dar nici nu le ignor, dar nu despre asta vreau sa vorbesc.

Chiar putem sa fim cine vrem pe net? Putem sa ne prefacem in asa masura incat sa nu ne mai recunoastem in oglinda? Sau mai precis ce fascinatie exercita mediul virtual aspurea noastra incat sa ne mutileze in asa natura incat sa intrebam: oare eu sunt aici dincolo de masca de bal? Da si nu... Ca sa

Intunericul imbraca vechiul orassatul de haina-i prafuitaiar eu ce m-ascundeam de zi - un lasVin sa intampin negura inchipuitaNu am ales bezna involburataCi o dorinta ce-mi zacea in sufletO, zii! Te simt! Esti lepadataDe-un om ce l-ai facut inert Vine toamna cu toata nostalgia ei. Este in mod clar

Recomandari