Emy

despre emy

Iubire indiana

08 Oct 2007
Citatul de mai sus este motto-ul romanului Maytreyi. Pentru ce mi-a placut? pentru doua motive: mai intai deoarece a surprins filosofia profunda indiana in comparatie cu pragmatismul si superficialitatea europeanului. Al doilea motiv se refera la modul de a privi iubirea al orientalilor. Dar s-o iau pe rand:Cred ca deseori suntem robii filosofiei occidentale, lui "aici" si "acum", progresului fara a ne gandi la consecintele actiunilor noastre. Oameni fara Dumnezeu, fara valori, fara scopuri autentice. Superficiali pana in maduva oaselor, nu ne pasa de realitatea superioara, dincolo de Maya. Ne vindem usor sufletele mascandu-ne ca trebuie sa traim cat se poate de bine, sau, mai cinic, sa supravietuim.Asa privim si iubirea. Ramanem robii propriilor noastre instincte si dorinte, dar si capriciilor de moment. mai grav este ca uneori ceilalti devin robii acestor capricii ale noastre. Iubirea indiana ne arata atatea feluri de a te manifesta fata de cineva. Este iubire fara gelozie, fara egoism. Scriind aceste randuri, nu pot sa nu fac o analogie cu dragostea descrisa de Biblie,  ca esenta a tuturor lucrurilor,iubire ne-egoista, ce nu tine totul doar pentru ea, nu se lauda, nu pizmuieste. In conditiile in care toate culturile promoveaza o dragoste altruista fata de celalat, autentica, profunda, unde ne-am pierdut noi, generatia acestui mileniu? Unde suntem noi, cei robiti de schimbare, superficial, carnal, efemer? Care iubire? Cand nu suntem in stare s-o pastram cand o gasim, cand ne "vindem" pe nimic, ne complacem in relatii distructive, actionam in numele unor sentimente de gelozie extrema, ranim, suntem plini de orgoliu?Sacrificiul Maitreyiei pare in mod clar de domeniul fanteziei intr-o astfel de lume. Dragostea filosofica, angajata, totala, exclusiva, fidela, devin dintr-o realitate fireasca, un ideal. Ne regasim in Allan, cel ce se risipea in "halte de noroi", se vindea pentru a supravietui, se pierdea in iubiri exclusiv fizice si nu avea curaj sa lupte pentru iubirea adevarata.   Nu pledez pentru iubiri ireale, din romane, dar nici nu pot accepta limitarea in care singuri ne inchiem, ne izolam. Oare pentru cati dintre noi iubirea devine o experienta care sa ne imbogateasca? Nu am un raspuns. In mod cert asta ar trebui sa cautam. Imbogatirea spirituala, o experienta ce sa ne schimbe, sa ne ajute sa gasim in interior noi valente. O relatie din care iesi la fel cum ai intrat, sau mai devastat, nu poate fi decat daunatoare.Pacat ca nu vedem asta...Sa incercam sa fim Maitreyi (masculini sau feminini) macar o data in viata pentru a ne putea bucura de experienta totala a iubirii! Sa oferim celuilalt o astfel de experienta si nu vom mai putea trai altfel! 

Alete insemnari din blog

La intrebarea lui Prajapati m-am gandit sa raspund intr-un post separat pentru ca mi se pare o provocare. Implicatiile sunt mult mai complexe si mai profunde... mi-a evocat atatea lucruri, atatea sentimente!Primul ar fi copilaria. Cand veneau ai mei acasa ma supuneau unui joc: ce alegi, dreapta sau

Daca isi doreste cineva sa vada operele lui Salvador Dali in miscare, atunci sa nu rateze "Arta viselor". Titlul frantuzesc, mult mai sugestiv pentru mesajul filmului (Stiinta viselor) plaseaza personajul principal, Stephane (Gael Garcia Bernal) la limita dintre geniu si nebunie, traind

Cateva cuvinte despre blog (din Making of): E secret. Povestea se naste si se reinventeaza, nu exista plan editorial, nu exista momente ale subiectului. Asa cum eu scriu blogul, si el ma influenteaza pe mine. “Girl on the Moon” (Foreigner), o poveste ciudata, despre o intalnire in vis,

Am sa incep cu o concluzie: cele mai frumoase sunt iubirile pierdute, iubirile neimplinite. Oare de ce? Probabil pentru ca ne chinuie mereu intrebarea cum ar fi fost? Pentru ca ne imaginam una dintre cele mai bune lumi posibile? Pentru ca ne blocam intentionat sufletele si ramanem intr-o vesnica

Recomandari