Duse de vant iubiri pierdute

Emy

despre emy

Duse de vant iubiri pierdute

08 Mai 2008

Am sa incep cu o concluzie: cele mai frumoase sunt iubirile pierdute, iubirile neimplinite. Oare de ce? Probabil pentru ca ne chinuie mereu intrebarea cum ar fi fost? Pentru ca ne imaginam una dintre cele mai bune lumi posibile? Pentru ca ne blocam intentionat sufletele si ramanem intr-o vesnica iubire ce nu s-a putut implini? Sau ne e mai usor sa iubim o inchipuire decat o realitate? Parfumul iubirilor pierdute bantuie ca un spirit al casei care se arata proprietarilor si uneori musafirilor, ca sa le aminteasca de prezenta sa si chiar uneori sa-i inspaimante. Aceleasi senzatii de fiori reci, de vizita din alta lume, de atingeri in vis si de palida umbra a realitatii. E un parfum pastelat, ca florile de tei dupa o ploaie de vara, diafan, care doresti sa ramana mereu in jurul tau, sa te invaluie, sa te cuprinda… E doar dulce si misterios. E ca si cum in serile cu Luna s-ar arata o alta lume, o lume a necunoscutului totusi atat de cunoscut. sunt serile cu nori usori, ce acopera fata Lunii si a Lumii. In luminia rece si difuza danseaza sentimentele pierdute si reamintite. Dar oricat as incerca sa le prind, ele fug pe masura ce ma apropiu. Fug neincetat, dar creandu-mi iluzia ca le pot atinge cu mana. Daca timpul ar fi reversibil… continuu… amintirile ar prinde viata si le-as prinde intr-un buchet de trairi si clipe. Trecutul e reversibil doar in sufletul meu, unde pot sa reiau amintirile, sa le retraiesc, sa le visez… Atat. Sunt doar naluci ale iubirilor pierdute.

Alete insemnari din blog

Alegeri Proces de constiinta

Am vazut recent un film inspaimantator. De ce? Era viata mea. Nu conteaza filmul, ca as dezvalui prea mult. Dar, da, e trist, tragi-comic, oricum as putea sa-i spun. Cel mai grav proces e cel cu trecutul. Faptele s-au produs, nimic nu poate fi modificat. Pana la urma, orice proces e cu trecutul si

Despre Ingeri si Karme

Partea I, recunosc ca este usor tragica si se datoreaza unei stari triste ce o aveam. Revin cu sentimente mai insorite. Asa ca am modificat si postul anterior. Dincolo de tristete, raman mereu cu speranta. Desi uneori suntem probabil urmariti de sentimentul ghinionului sau al nefericirii, cred ca

Lumina Invierii

Anul acesta m-am gandit foarte mult la sarbatorile de Pasti, la semnificatia lor. Intr-o lume sceptica, plin de compromis si schimbare, avem nevoie de ceva stabil: credinta. Zilele trecute dicutam despre subiectul incins al ultimilor ani, generat de Codul lui DaVinci. In esenta, este vorba despre

Ce alegi atunci, mana dreapta sau cea stanga?

La intrebarea lui Prajapati m-am gandit sa raspund intr-un post separat pentru ca mi se pare o provocare. Implicatiile sunt mult mai complexe si mai profunde... mi-a evocat atatea lucruri, atatea sentimente!Primul ar fi copilaria. Cand veneau ai mei acasa ma supuneau unui joc: ce alegi, dreapta sau

Iubire indiana

Citatul de mai sus este motto-ul romanului Maytreyi. Pentru ce mi-a placut? pentru doua motive: mai intai deoarece a surprins filosofia profunda indiana in comparatie cu pragmatismul si superficialitatea europeanului. Al doilea motiv se refera la modul de a privi iubirea al orientalilor. Dar s-o