Emy

despre emy

Duse de vant iubiri pierdute

08 Mai 2008
Am sa incep cu o concluzie: cele mai frumoase sunt iubirile pierdute, iubirile neimplinite. Oare de ce? Probabil pentru ca ne chinuie mereu intrebarea cum ar fi fost? Pentru ca ne imaginam una dintre cele mai bune lumi posibile? Pentru ca ne blocam intentionat sufletele si ramanem intr-o vesnica iubire ce nu s-a putut implini? Sau ne e mai usor sa iubim o inchipuire decat o realitate? Parfumul iubirilor pierdute bantuie ca un spirit al casei care se arata proprietarilor si uneori musafirilor, ca sa le aminteasca de prezenta sa si chiar uneori sa-i inspaimante. Aceleasi senzatii de fiori reci, de vizita din alta lume, de atingeri in vis si de palida umbra a realitatii. E un parfum pastelat, ca florile de tei dupa o ploaie de vara, diafan, care doresti sa ramana mereu in jurul tau, sa te invaluie, sa te cuprinda… E doar dulce si misterios. E ca si cum in serile cu Luna s-ar arata o alta lume, o lume a necunoscutului totusi atat de cunoscut. sunt serile cu nori usori, ce acopera fata Lunii si a Lumii. In luminia rece si difuza danseaza sentimentele pierdute si reamintite. Dar oricat as incerca sa le prind, ele fug pe masura ce ma apropiu. Fug neincetat, dar creandu-mi iluzia ca le pot atinge cu mana. Daca timpul ar fi reversibil… continuu… amintirile ar prinde viata si le-as prinde intr-un buchet de trairi si clipe. Trecutul e reversibil doar in sufletul meu, unde pot sa reiau amintirile, sa le retraiesc, sa le visez… Atat. Sunt doar naluci ale iubirilor pierdute. 

Alete insemnari din blog

Vainvit sa ma vizitati in noua mea casa. Imi cer scuze pt comentariile ce nu apar acolo, dar asta se datoreaza faptului ca au disprut in mod ciudat azi dimineata. In plus, au disparut si 2 posturi, pe care eu nu le-am

Partea I, recunosc ca este usor tragica si se datoreaza unei stari triste ce o aveam. Revin cu sentimente mai insorite. Asa ca am modificat si postul anterior. Dincolo de tristete, raman mereu cu speranta. Desi uneori suntem probabil urmariti de sentimentul ghinionului sau al nefericirii, cred ca

Intr-o noapte fara stele, fara luna, Te-asteptam visand furtuna. In cer, ingeri-toti se ascundeau, Demoni multi se invrajbeau… La lumina lumanarii, randuri palide scriam. Inca speram, inca visam, sa te vad la rasarit, Eram deja la asfintit si stiam ca n-ai venit. In ropotul ploii, la usa mea

Multi dintre noi am uitat verbul "a crede". Nu mai credem in nimic. Vorbim din ce in ce mai des  despre valori, misiuni, crezuri, organizatii intregi se dedica lor, oameni sustin ca isi sacrifica existenta pentru ele. In fapt, nu suntem in stare sa credem in noi insine, in cei de

Am plecat in 12 stele Sa caut iubirea… M-am imbarcat pe Argos Sa gasesc dragostea pretioasa, Berbecul cu lana de aur. Cand am ajuns, M-a rapit un semizeu, Ca Zeus sub chip de Taur, Pe Europa. Si am devenit de nedespartit Ca Gemenii Castor si Polux… Am ajuns amandoi Pana la Tropicul

Recomandari