Despre Ingeri si Karme

Emy

despre emy

Despre Ingeri si Karme

19 Sep 2007

Partea I, recunosc ca este usor tragica si se datoreaza unei stari triste ce o aveam. Revin cu sentimente mai insorite. Asa ca am modificat si postul anterior. Dincolo de tristete, raman mereu cu speranta. Desi uneori suntem probabil urmariti de sentimentul ghinionului sau al nefericirii, cred ca totul se datoreaza atitudinii noastre fata de viata si evenimentele ei. Mai mult, cred ca uneori ne si protejeaza un inger pazitor si ne indreapta pasii. Probabil ca se contrazice cu ideea liberului arbitru. In mod cert, liberul arbitru e usor conditionat de factori externi, dar nu sunt incomensurabili. Si daca intr-adevar credem in ceea ce ne dorim, trecem cu usurinta peste ei. Toate sunt mai usoare cand vrem din tot sufletul ceva!Am mai aflat unele raspunsuri, dar pe masura ce iti raspunzi la intrebari, tot mai multe se revarsa. Orice raspuns naste alte ghicitori ale Sfinxului! Este exact ca o Sibila, ce spune profetii ambigue pe care le interpretam cum vrem... Suntem intr-un cerc al intrebarilor ce niciodata nu nasc raspunsuri definitive. Se nasc doar incertitudini. Ceea ce ramane sigur este dorinta, idealul: suntem neclintiti in atingerea lui. Asa cum personajele eminesciene se salveaza reciproc si devin umane, tot asa suntem oameni in virtutea urmaririi idealurilor noastre. Nu suntem extrem negativi sau extrem pozitivi, ci trebuie sa ne acceptam cu calitatile si defectele fiecaruia. Nu trebuie sa incercam sa-i schimbam pe ceilalti, ci sa ne bucuram de ei asa cum ii avem. In fiecare se poate gasi partea luminoasa sau intunecata, depinde cum privim. Depinde de punctul de referinta pe care il are fiecare. Eu caut partea luminoasa a Celuilalt, si stiu ca in orice inger al intunericului, ramane o farama de lumina... ce se poate transforma intr-o flacara orbitoare daca este alimentata si intretinuta. Cred ca in fiecare poate sa se nasca o astfel de flacara. Trebuie doar sa existe dorinta de a lumina pe ceilalti, si in cei mai multi dintre noi exista. Totul sta in puterea noastra. Daca ne mai ajuta si divinitatea putin, putem muta muntii din loc!PS: Finalul postului anterior este clar: Am urmat pamântul ista, vremea mea, viata, poporul Cu gândirile-mi rebele contra cerului deschis; El n-a vrut ca sa condamne pe demon, ci a trimis Pre un înger sa ma-mpace, si-mpacarea-i... e amorul.

Alete insemnari din blog

Plimbare in Univers

Este ciudat cum un loc atat de cunoscut si poate banal poate deveni o oglinda a Universului, in toata splendoarea sa, a Universului mic sau a Imensitatii. Azi m-am plimbat in parc (seamana cu o insemnare dintr-un jurnal...) desi cred ca de fapt m-am plimbat prin labirintul gandurilor mele. Cand

Prietenia ucide dragostea?!

Zilele acestea nu am avut timp sa scriu pe blog, dar nu inseamna ca nu m-am gandit la muuulte lucruri. Mi s-a spus ca e inutil sa scriu. Ba as zice ca este. A scrie pe blog este unul dintre lucrurile care imi fac o deosebita placere si imi dau senzatia de libertate, de cristalizare a gandurilor, de

Drumuri in desert

Exista trei posibilitati de a continua drumul: Prima este a piticilor. Ei vor merge din fantana in fantana si vor avea iluzia ca viata lor este una fericita, ca au trecut inca o zi si ca in toate celelalte se va intampla la fel pana la sfarsit. A doua este cea a oamenilor “obisnuiti”.

De ce exista"existenta"?

Cobori uneori treptele necunoscute ale abisului incercand sa-ti explici ce este dincolo... Te intalnesti cu sunetul asurzitor al umbrelor si simti sufletele frematand in canopele anticilor Uimit privesti la dansul lemurilor ce te cuceresc in intuneric si te intrebi adesea De ce ?,.... De ce

Fortuna

Grecii spuneau ca Luna se indragostise de un pamantean frumos, pe nume Endymion. Si fiindu-i foarte drag, dar neputand sa il duca in lumea ei, l-a adormit pentru a-l contempla in fiecare noapte. Asa cum Luna isi arata fata uneori, alteori se ascunde printre nori, asa este si norocul in