Emy

despre emy

Perspective, Jocuri periculoase

22 Sep 2007
Ma uit total nedumerita de ceea ce constat ca se petrece in jur. Ajung sa nu inteleg multe aspecte legate de nehotararea oamenilor, de ceea ce cauta, de dorintele ascunse, nemarturisite, care nu de fiecare data ne fac fericiti. Nu mai stim ce sa alegem, nu stim pe ce drum mergem si nici unde ne va duce. Oare mai exista oameni care sa constientizeze consecintele actiunilor lor asupra celorlalti? In dorinta de a  face bine propriei persoane, de a ne juca, de a testa, ajungem in extreme, ranim, ii iluzionam pe ceilalti...E frumos jocul, e palpitant, e irezistibil...  intr-un cuvant imi place, il ador. Doar ca uneori depasim limita jocului si ajungem sa ne implicam si ne ardem foarte puternic. Celalalt poate ca isi da seama, poate ca nu. Depinde ce semnale emitem. Ajungem dependenti de joc, de sentimentele pe care ni le ofera. Si unul din doi mereu va merge mai departe, va vedea in joc o fata a realitatii, iar celalalt va ramane indragostit de ideea de joc. E greu sa se revina la realitate, la cine suntem, la ce vrem de fapt. Vrem in mod cert sa obtinem ceva: fie impacare sufleteasca, fie o satisfacere a orgoliului, fie e o nevoie necunoscuta pe care nici macar noi nu o intelegem. Pur si simplu e o alta fata a monedei: sunt nevoi diverse, iar cea ludica este una dintre ele. Orice adult este in sufletul sau un copil neinteles ce vrea sa se comporte matur in viata reala... Problema e ce se intampla dincolo de ea...Suntem o civilizatie a copiilor mari, a jucausilor, in orice domeniu. Ne plictisim repede, ne schimbam starea foarte repede. refuzam sa ne maturizam. Vibram la tentatia jocului, ne lasam atrasi in el, doar ca ii uitam regulile. Regula 1: sa nu investim sentimente! Cand o incalcam jocul devine serios... Cadem mereu, dar avem impresia ca urcam. Ne afundam intr-o semi realitate ce nu ofera satisfactie pe termen lung. Decat daca o transformam in realitate. Cred ca exista o realitate spirituala, conexiunea spirituala (sa-i zic acum si virtuala!?) e un nou tip de a se raporta la celalalt, dar e clar ca nu-i suficient. Depinde ce rezulta din ea. Mi-e teama sa inaintez ipoteze.  Desi e periculos, e atat de frumos... 

Alete insemnari din blog

Intunericul imbraca vechiul orassatul de haina-i prafuitaiar eu ce m-ascundeam de zi - un lasVin sa intampin negura inchipuitaNu am ales bezna involburataCi o dorinta ce-mi zacea in sufletO, zii! Te simt! Esti lepadataDe-un om ce l-ai facut inert Vine toamna cu toata nostalgia ei. Este in mod clar

Ce inseamna prea mult? Ce inseamna prea putin? Nu exista raspuns universal-valabil. Pentru fiecare este un urias “depinde”. Pentru unii, prea mult este dincolo de viata aceasta. Pentru altii cateva minute intarziate inseamna o renuntare la iubire. Trecem foarte grabiti pe langa cei care

Pe urma ne vedeam din ce în ce mai des. Eu stateam la o margine-a orei, tu - la cealalta, ca doua toarte de amfora. Numai cuvintele zburau intre noi, înainte si înapoi. […] Cuvintele se roteau, se roteau între noi, înainte si înapoi, si cu cât te

Comentariile despre eternitate m-au pus pe ganduri. Cum trece timpul? Trece atat de diferit! pentru fiecare dintre noi diferenta dintre clipa si eternitate este imensa. Si eternitatea si clipa sunt fete ale aceleiasi monede. Te intorci cu fata de la clipa catre eternitate, si de la eterntate catre

Chiar putem sa fim cine vrem pe net? Putem sa ne prefacem in asa masura incat sa nu ne mai recunoastem in oglinda? Sau mai precis ce fascinatie exercita mediul virtual aspurea noastra incat sa ne mutileze in asa natura incat sa intrebam: oare eu sunt aici dincolo de masca de bal? Da si nu... Ca sa

Recomandari