Emy

despre emy

Perspective, Jocuri periculoase

22 Sep 2007
Ma uit total nedumerita de ceea ce constat ca se petrece in jur. Ajung sa nu inteleg multe aspecte legate de nehotararea oamenilor, de ceea ce cauta, de dorintele ascunse, nemarturisite, care nu de fiecare data ne fac fericiti. Nu mai stim ce sa alegem, nu stim pe ce drum mergem si nici unde ne va duce. Oare mai exista oameni care sa constientizeze consecintele actiunilor lor asupra celorlalti? In dorinta de a  face bine propriei persoane, de a ne juca, de a testa, ajungem in extreme, ranim, ii iluzionam pe ceilalti...E frumos jocul, e palpitant, e irezistibil...  intr-un cuvant imi place, il ador. Doar ca uneori depasim limita jocului si ajungem sa ne implicam si ne ardem foarte puternic. Celalalt poate ca isi da seama, poate ca nu. Depinde ce semnale emitem. Ajungem dependenti de joc, de sentimentele pe care ni le ofera. Si unul din doi mereu va merge mai departe, va vedea in joc o fata a realitatii, iar celalalt va ramane indragostit de ideea de joc. E greu sa se revina la realitate, la cine suntem, la ce vrem de fapt. Vrem in mod cert sa obtinem ceva: fie impacare sufleteasca, fie o satisfacere a orgoliului, fie e o nevoie necunoscuta pe care nici macar noi nu o intelegem. Pur si simplu e o alta fata a monedei: sunt nevoi diverse, iar cea ludica este una dintre ele. Orice adult este in sufletul sau un copil neinteles ce vrea sa se comporte matur in viata reala... Problema e ce se intampla dincolo de ea...Suntem o civilizatie a copiilor mari, a jucausilor, in orice domeniu. Ne plictisim repede, ne schimbam starea foarte repede. refuzam sa ne maturizam. Vibram la tentatia jocului, ne lasam atrasi in el, doar ca ii uitam regulile. Regula 1: sa nu investim sentimente! Cand o incalcam jocul devine serios... Cadem mereu, dar avem impresia ca urcam. Ne afundam intr-o semi realitate ce nu ofera satisfactie pe termen lung. Decat daca o transformam in realitate. Cred ca exista o realitate spirituala, conexiunea spirituala (sa-i zic acum si virtuala!?) e un nou tip de a se raporta la celalalt, dar e clar ca nu-i suficient. Depinde ce rezulta din ea. Mi-e teama sa inaintez ipoteze.  Desi e periculos, e atat de frumos... 

Alete insemnari din blog

Cateva cuvinte despre blog (din Making of): E secret. Povestea se naste si se reinventeaza, nu exista plan editorial, nu exista momente ale subiectului. Asa cum eu scriu blogul, si el ma influenteaza pe mine. “Girl on the Moon” (Foreigner), o poveste ciudata, despre o intalnire in vis,

Zilele astea am avut cam mult timp liber, ceea ce nu e neaparat bine, pentru ca ajung sa ma gandesc mai mult decat trebuie la diverse aspecte, care nu-mi convin. Cand sunt ocupata, nu mai imi raman resurse sa decantez anumite trairi si sentimente. De fapt, in ultima vreme rememorarea si visarea la

Revin, intrucat sunt foarte inspirata azi.Am tot citit comentariile de pe blog, unora le-am si raspuns. Astfel ca mi-a venit in minte, apropo de ce a spus Prajapati mai devreme, ca este importanta atitudinea. Ii dedic acest post pentru gandurile frumoase pe care le-a scris!Avem impresia ca nu putem

Anul acesta m-am gandit foarte mult la sarbatorile de Pasti, la semnificatia lor. Intr-o lume sceptica, plin de compromis si schimbare, avem nevoie de ceva stabil: credinta. Zilele trecute dicutam despre subiectul incins al ultimilor ani, generat de Codul lui DaVinci. In esenta, este vorba despre

Am vazut recent un film inspaimantator. De ce? Era viata mea. Nu conteaza filmul, ca as dezvalui prea mult. Dar, da, e trist, tragi-comic, oricum as putea sa-i spun. Cel mai grav proces e cel cu trecutul. Faptele s-au produs, nimic nu poate fi modificat. Pana la urma, orice proces e cu trecutul si

Recomandari