mihaelapop

poemele mele, iele rebele

nu mai am nici o taina

26 Nov 2008
   asadar e timpul spatiilor interstitiale schioapesimt cum ma încearca ecouri strecurate pe sub piele înca de atuncide când am muscat prima oara din marul cu ghinionliniar încep sa ma bântuie fulgiîntesati pe firul de înalta tensiune a vietii un fel de circambulant si aproape necunoscut ma ia cu frig pe dinauntru îmi acopar sufletul cu un vissi merg mai departe prin zilele-acestea sarite de pe fixul întelegerii melecu simturile încrustate pe muchia noptiisângerez asimetric o iubire limitrofa cu nebunia 

Alete insemnari din blog

 rupem în dinti taceri expirate între noi nu mai e nimic nici macar tu nici macareu noi suntem fructuliubirea asta nascuta ca o aripa rosie ca un marjumatate rosu jumatate piele de sarpedar eu sunt femeia tu esti barbatulpatul ne-asterne dinainte secundele una doua trei patrucinci

 Îmi plac lunile de toamna, cum la fel îmi plac toate lunile anului, fiecare e frumoasa în felul ei, prin ritualul desfasurarii zilelor sau poate, prin prisma celor petrecute în aceeasi perioada a anului, cu mai mult sau mai putin timp înainte. Chiar daca trecerea

 nimeni nu vreao lume în care nimeni nu încearcae o lume de nimenimariaj de duzina al vietii cu hazardulprin gari fara peroane tocmind trenurifara calatorio lume a despartirilorîmpacarea ar fi suma derizorie de sunete ragusiteretrocedate cu întârziere corzilor

   se-ntorc din înalt povestile,în forme straveziide îngerisi magi închinându-se nasteriiecouri ceresti se astern la tâmplele lumii,ca-ntr-un uimitor dezmat nocturn, pamântul însetat soarbe risipire de fulgi haulind iubire valurite culorile,

   mâinicuburicele degetelor cercetândpasii lor au exact aceeasi culoarepe care o stiamîntre alfa si omega corpu-mi abecedar îsi poarta la vedere laurii simtiriiînfipti pe dinauntru si tâsnind Braille din memoria epidermeicapilare gemeneindexeaza

Recomandari