mihaelapop
poemele mele, iele rebele
nu mai am nici o taina
Alete insemnari din blog
rupem în dinti taceri expirate între noi nu mai e nimic nici macar tu nici macareu noi suntem fructuliubirea asta nascuta ca o aripa rosie ca un marjumatate rosu jumatate piele de sarpedar eu sunt femeia tu esti barbatulpatul ne-asterne dinainte secundele una doua trei patrucinci
Îmi plac lunile de toamna, cum la fel îmi plac toate lunile anului, fiecare e frumoasa în felul ei, prin ritualul desfasurarii zilelor sau poate, prin prisma celor petrecute în aceeasi perioada a anului, cu mai mult sau mai putin timp înainte. Chiar daca trecerea
nimeni nu vreao lume în care nimeni nu încearcae o lume de nimenimariaj de duzina al vietii cu hazardulprin gari fara peroane tocmind trenurifara calatorio lume a despartirilorîmpacarea ar fi suma derizorie de sunete ragusiteretrocedate cu întârziere corzilor
se-ntorc din înalt povestile,în forme straveziide îngerisi magi închinându-se nasteriiecouri ceresti se astern la tâmplele lumii,ca-ntr-un uimitor dezmat nocturn, pamântul însetat soarbe risipire de fulgi haulind iubire valurite culorile,
mâinicuburicele degetelor cercetândpasii lor au exact aceeasi culoarepe care o stiamîntre alfa si omega corpu-mi abecedar îsi poarta la vedere laurii simtiriiînfipti pe dinauntru si tâsnind Braille din memoria epidermeicapilare gemeneindexeaza













