mihaelapop
poemele mele, iele rebele
preludiu
Alete insemnari din blog
nimeni nu vreao lume în care nimeni nu încearcae o lume de nimenimariaj de duzina al vietii cu hazardulprin gari fara peroane tocmind trenurifara calatorio lume a despartirilorîmpacarea ar fi suma derizorie de sunete ragusiteretrocedate cu întârziere corzilor
ne rascoleste cântecul vioriisi cald ne urca-n vene un fior.în noaptea asta vom picta istoriicu luna martor, prinsa în decordesprinde-s-or de patul alb ispitesa ne traseze-n trupuri graniti. noi,cu degetele-n maci reînflorite,le-om trece înainte si-înapoi
se-ntorc din înalt povestile,în forme straveziide îngerisi magi închinându-se nasteriiecouri ceresti se astern la tâmplele lumii,ca-ntr-un uimitor dezmat nocturn, pamântul însetat soarbe risipire de fulgi haulind iubire valurite culorile,
noptilor lunginoiembrie le prescrie brumetratament paliativ pentru eventuale si târzii surâsuri vegetalede-abia zarita printre ceturi laptoase povestea îmi însiruie pe cer clopotetalpilor goale sa le fie urmecatre linia întâi a starii de
rupem în dinti taceri expirate între noi nu mai e nimic nici macar tu nici macareu noi suntem fructuliubirea asta nascuta ca o aripa rosie ca un marjumatate rosu jumatate piele de sarpedar eu sunt femeia tu esti barbatulpatul ne-asterne dinainte secundele una doua trei patrucinci













