mihaelapop

poemele mele, iele rebele

preludiu

25 Nov 2008
 Iubitule, deschide tu fereastraSi lasa-asa perdeaua, într-o parte,Sa curga asfintitu-n seara astaAcoperindu-ne ca pe un semn de carte.Abandonati în patimi clandestine,Copii fugiti din vietile trecute,Ne vom iubi pe margini de destineÎn rituri zbuciumate si tacute.Din piept îti voi musca înfometataSi-apoi, la tine-n brate ma voi pierde.Uitând de mine si de lumea toataVoi fi Ciuleandra ta cu talpa verde.Tu-mi vei rastalmaci în palme sâniiPoemul lor sa stii apoi a-l scrie,Sa spui cum au înmugurit, hapsâniiDe dorul tau, în foamea lor nurlie.Pe coapse-mi vei pirograva cu dintiiTrei puncte sângerii, o cicatriceSi-un cerc, vestind materia dorintiiÎn trupul meu varsându-se, complice.Întinsi în patul moale, printre stele,Cu trupurile stralucind în lunaNe vom iubi adânc, pân-la praseleNebun amant si tu, si eu nebuna. 

Alete insemnari din blog

 Îmi plac lunile de toamna, cum la fel îmi plac toate lunile anului, fiecare e frumoasa în felul ei, prin ritualul desfasurarii zilelor sau poate, prin prisma celor petrecute în aceeasi perioada a anului, cu mai mult sau mai putin timp înainte. Chiar daca trecerea

   asadar e timpul spatiilor interstitiale schioapesimt cum ma încearca ecouri strecurate pe sub piele înca de atuncide când am muscat prima oara din marul cu ghinionliniar încep sa ma bântuie fulgiîntesati pe firul de înalta tensiune a vietii un

   mâinicuburicele degetelor cercetândpasii lor au exact aceeasi culoarepe care o stiamîntre alfa si omega corpu-mi abecedar îsi poarta la vedere laurii simtiriiînfipti pe dinauntru si tâsnind Braille din memoria epidermeicapilare gemeneindexeaza

 nimeni nu vreao lume în care nimeni nu încearcae o lume de nimenimariaj de duzina al vietii cu hazardulprin gari fara peroane tocmind trenurifara calatorio lume a despartirilorîmpacarea ar fi suma derizorie de sunete ragusiteretrocedate cu întârziere corzilor

  uneori am senzatia ca nimenidar nimeninu ma cunoastesi-atunci îmi vine sa dau de pomanaversuri si universuri rotunde dar mai ales taciturnealteori mi se pare ca nicaieridar nicaierinu mai suntsi-atunci îmi vin idei extravagantedespre cum sa calc mai apasat peste moartepeste poeme

Recomandari