mihaelapop

poemele mele, iele rebele

vestesc povestile

24 Nov 2008
   se-ntorc din înalt povestile,în forme straveziide îngerisi magi închinându-se nasteriiecouri ceresti se astern la tâmplele lumii,ca-ntr-un uimitor dezmat nocturn, pamântul însetat soarbe risipire de fulgi haulind iubire valurite culorile, pacatuiesc repetat în palmele Domnuluiamestecându-se alba iarna  

Alete insemnari din blog

   mâinicuburicele degetelor cercetândpasii lor au exact aceeasi culoarepe care o stiamîntre alfa si omega corpu-mi abecedar îsi poarta la vedere laurii simtiriiînfipti pe dinauntru si tâsnind Braille din memoria epidermeicapilare gemeneindexeaza

   asadar e timpul spatiilor interstitiale schioapesimt cum ma încearca ecouri strecurate pe sub piele înca de atuncide când am muscat prima oara din marul cu ghinionliniar încep sa ma bântuie fulgiîntesati pe firul de înalta tensiune a vietii un

  noptilor lunginoiembrie le prescrie brumetratament paliativ pentru eventuale si târzii surâsuri vegetalede-abia zarita printre ceturi laptoase povestea îmi însiruie pe cer clopotetalpilor goale sa le fie urmecatre linia întâi a starii de

 Iubitule, deschide tu fereastraSi lasa-asa perdeaua, într-o parte,Sa curga asfintitu-n seara astaAcoperindu-ne ca pe un semn de carte.Abandonati în patimi clandestine,Copii fugiti din vietile trecute,Ne vom iubi pe margini de destineÎn rituri zbuciumate si tacute.Din piept

 ne rascoleste cântecul vioriisi cald ne urca-n vene un fior.în noaptea asta vom picta istoriicu luna martor, prinsa în decordesprinde-s-or de patul alb ispitesa ne traseze-n trupuri graniti. noi,cu degetele-n maci reînflorite,le-om trece înainte si-înapoi

Recomandari