mihaelapop
poemele mele, iele rebele
vestesc povestile
Alete insemnari din blog
mâinicuburicele degetelor cercetândpasii lor au exact aceeasi culoarepe care o stiamîntre alfa si omega corpu-mi abecedar îsi poarta la vedere laurii simtiriiînfipti pe dinauntru si tâsnind Braille din memoria epidermeicapilare gemeneindexeaza
ne rascoleste cântecul vioriisi cald ne urca-n vene un fior.în noaptea asta vom picta istoriicu luna martor, prinsa în decordesprinde-s-or de patul alb ispitesa ne traseze-n trupuri graniti. noi,cu degetele-n maci reînflorite,le-om trece înainte si-înapoi
nimeni nu vreao lume în care nimeni nu încearcae o lume de nimenimariaj de duzina al vietii cu hazardulprin gari fara peroane tocmind trenurifara calatorio lume a despartirilorîmpacarea ar fi suma derizorie de sunete ragusiteretrocedate cu întârziere corzilor
Îmi plac lunile de toamna, cum la fel îmi plac toate lunile anului, fiecare e frumoasa în felul ei, prin ritualul desfasurarii zilelor sau poate, prin prisma celor petrecute în aceeasi perioada a anului, cu mai mult sau mai putin timp înainte. Chiar daca trecerea
Iubitule, deschide tu fereastraSi lasa-asa perdeaua, într-o parte,Sa curga asfintitu-n seara astaAcoperindu-ne ca pe un semn de carte.Abandonati în patimi clandestine,Copii fugiti din vietile trecute,Ne vom iubi pe margini de destineÎn rituri zbuciumate si tacute.Din piept













