mihaelapop

poemele mele, iele rebele

levitatie

25 Nov 2008
 apun deasupra caravane de îngeri miopistoluri de oase rasar dedesubtîn spatele inimii se ascunde ultima-mi zica un palisandru sortit prematur risipirii cum va fi nu-mi spune nimenisi cânduneori simt tacerea batând toaca în tarcul neostoit al ochilor masor pe sub pleoapelungimea cuvintelor repetat nespusesi adorm peste gânduri robit primei lacrimi trupul meu îsi viseaza ultimul surâs ca pe un ultim sarutlevitând   

Alete insemnari din blog

 nimeni nu vreao lume în care nimeni nu încearcae o lume de nimenimariaj de duzina al vietii cu hazardulprin gari fara peroane tocmind trenurifara calatorio lume a despartirilorîmpacarea ar fi suma derizorie de sunete ragusiteretrocedate cu întârziere corzilor

 Iubitule, deschide tu fereastraSi lasa-asa perdeaua, într-o parte,Sa curga asfintitu-n seara astaAcoperindu-ne ca pe un semn de carte.Abandonati în patimi clandestine,Copii fugiti din vietile trecute,Ne vom iubi pe margini de destineÎn rituri zbuciumate si tacute.Din piept

 rupem în dinti taceri expirate între noi nu mai e nimic nici macar tu nici macareu noi suntem fructuliubirea asta nascuta ca o aripa rosie ca un marjumatate rosu jumatate piele de sarpedar eu sunt femeia tu esti barbatulpatul ne-asterne dinainte secundele una doua trei patrucinci

   se-ntorc din înalt povestile,în forme straveziide îngerisi magi închinându-se nasteriiecouri ceresti se astern la tâmplele lumii,ca-ntr-un uimitor dezmat nocturn, pamântul însetat soarbe risipire de fulgi haulind iubire valurite culorile,

  noptilor lunginoiembrie le prescrie brumetratament paliativ pentru eventuale si târzii surâsuri vegetalede-abia zarita printre ceturi laptoase povestea îmi însiruie pe cer clopotetalpilor goale sa le fie urmecatre linia întâi a starii de

Recomandari