de ce nu ati mai scris ?intrebare careia nu se mai intoarce nimeni sa ii raspundape atatea pagini de blog. sa nu mai aiba oarenimic de spus femeile, doamnele careatat de curand de la primele cuvinteau ales tacerea ?prezentul micilor victorii si al micilor placeridar si al marilor vise amanate

nu poti sa iubesti lumea si sa scrii poezii.si cand lumea pe care o curtezi de atata timp se simte jicnita si iti da o palma care te inchide in interior, iti dai seama ca de fapt nu ai fost deloc egoist, de vreme ce versurile sunt ultima cale de exprimare prin cuvinte, catre nimeni.e de ajuns sa

o pasare de stropi a venit la fereastra si ciocanea in geam:toc, toc.  toc. ti-e foame de varul peretilor mei ? de mobila mea din copaci taiati ? suntem infometati amandoi, draga mea, dar nu pot sa-ti deschid. m-am intors aici unde am locuit toata viata. sa privesc norii. sa ascult ploaia.

Lumina felinarului era un foc egoist.Pentru putina caldura ar fi trebuit sa se sfasie carnea in gratiile de fier si cioburile de sticla si sa se consume agonia arsurii. De cealalta parte a noptii, dar indeajuns de aproape incat sa sufere statea ghemuit un om. Statea treaz in frig si tacere si se

Eram gata sa plec, pe furis, in noapte, ca sa nu deranjez pe nimeni, fara bagaje, doar cu o scrisoare in care imi asumam responsabilitatea pentru ce am facut si pentru ce nu am facut, pentru formalitati, usa era deschisa, ma ademenea putin curent, care aducea tare mult cu libertatea, cand... ei