o pasare de stropi a venit la fereastra si ciocanea in geam:toc, toc.  toc. ti-e foame de varul peretilor mei ? de mobila mea din copaci taiati ? suntem infometati amandoi, draga mea, dar nu pot sa-ti deschid. m-am intors aici unde am locuit toata viata. sa privesc norii. sa ascult ploaia.

 de ce nu ati mai scris ?intrebare careia nu se mai intoarce nimeni sa ii raspundape atatea pagini de blog. sa nu mai aiba oarenimic de spus femeile, doamnele careatat de curand de la primele cuvinteau ales tacerea ?prezentul micilor victorii si al micilor placeridar si al marilor vise amanate

un compozitor, nemultumit de lipsa de intelegere a oamenilor,pleca in munti pentru a regasi divinitatea. aerul tare si pustietatea muntelui ii redau fortele si rataceste pentru multa vreme lasandu-si auzul sa fie mangaiat de trilulpasarilor, fosnetul frunzelor, susurul paraielor,tacerea pietrelor.

Tinutul pietei Obor este patrie de imprumut pentru multi aventurieri flamanzi in cautarea fericirii de azi pe maine. Intre aleile incurcate de urme de talpi de ghete grabite, de pernite cu patru gheare ascunse, de ambalaje abandonate, de priviri pe furis, din timpurile cand orasul era o mahala,

Este 5 fara un sfert. O masina trece in viteza prin spatele meu. Arunc ziarul in cosul de gunoi de la intrare. Las geanta pe trepte si imi verific gulerul camasii. Citesc din nou biletul cu adresa. O vrabie aterizeaza pe firma prafuita.Usa se deschide greu de parca ar trebui sa impiedice oamenii sa