cararea pierduta

gradina amintirilor

va puteti plimba pe oricare dintre alei , dar daca veti ajunge la inima mea calcati cu grija

02 Apr 2009

Am venit aici pentru posibilitatea de a comunica. In schimb, am vrut sa transmit încredere într-o viata mai buna din perspectiva idealurilor mele. Iubirea m-a inspirat când am scris. Apoi am reusit sa o pierd cumva pentru ca mi-a fost teama. Intre timp viata mea a continuat sa se prabuseasca. Acum, acum când scriu, imaginatia la care a trebuit sa renunt ca sa cresc printre ceilalti oameni mi-a adus-o devotata în dinti ca pe o pereche de papuci rataciti. E nevoie de putina liniste, de putin timp departe de griji ca sa-ti amintesti sa iubesti. Trebuie sa uiti putin de tine.In spatele nefericirii este egoismul - sa vrei lucruri pentru tine si sa te superi ca nu le obtii. In spatele egoismului este frica - respingerea lucrurilor pe care nu le întelegi, a lucrurilor care iti ameninta siguranta. Multa vreme am crezut ca frica este sursa tuturor relelor. Apoi am aflat ca un psiholog vestit gasise alt raspuns, însa atunci i-am opus idealurile mele si nu prea am înteles. Sunt sigur ca fiecare dintre voi s-a trezit macar o data în mijlocul noptii pentru o oarecare urgenta fiziologica, dintr-un vis în care i s-a facut deodata frica. Frica aceea primitiva, de neexplicat rational, este o functie a corpului pana la urma. Când te gândesti ca în spatele tuturor actiunilor umane sunt nevoi ale corpului... Inclusiv lucrurile în care alegem sa credem pentru a ne pastra sanatatea psihica. Am cautat toata viata o scapare din legaturile conditiei umane. Am gasit-o în iubire. Iubirea înseamna sa oferi neconditionat în loc sa astepti lucruri de la ceilalti oameni. Singura forma de fericire pe care am cunoscut-o, si la care poti ajunge singur, este iubirea cu care îti umpli inima când te apropii de ceilalti oameni, pentru singurul motiv ca te bucuri de viata care se manifesta prin ei. In cautarea mea am fost singur. Am renuntat la multe lucruri care nu mi s-au potrivit si am pierdut multe lucruri care pentru ceilalti oameni sunt obisnuite. Dupa standardele sociale viata mea e un dezastru. De fapt, mi-am dat seama ca nici atunci când esti puternic oamenii nu vor sa învete nimic din ce le spui despre iubire, din invidie sau pentru ca doar nu înteleg. Când esti slab esti tinta tuturor slabiciunilor celorlalti, dar nu mai conteaza. Conteaza doar iubirea cu care iti umpli inima si pentru care nu exista nici trecut, nici viitor, nici bine, nici rau, doar viata. Imaginatia se uita la mine zâmbind de parca ar vrea sa-mi spuna ca a avut grija de visele mele cât am fost plecat. Am regasit speranta, dar nu e nimic real în ea. Îmi pare rau pentru sceptici dar daca nu faceti un efort, viata nu o sa fie niciodata mai frumoasa.Speranta e : ca o sa ma întorc în lumea minunata din care am venit pentru scurta vreme. Inca putin si plec. Acolo iubirea e la fel de obisnuita ca respiratul aici. E o lume a frumusetii nesfârsite unde se întâmpla tot timpul minuni. Acolo nimanui nu ii e frica pentru ca poti fi oricine vrei sa fi. Am ratacit pe aici atâta timp ca aproape am uitat. Voi pleca peste scurta vreme. Sa fiti curajosi si sa cautati lucrurile bune in viata. Va iubesc

Alete insemnari din blog

somn tarziu

un compozitor, nemultumit de lipsa de intelegere a oamenilor,pleca in munti pentru a regasi divinitatea. aerul tare si pustietatea muntelui ii redau fortele si rataceste pentru multa vreme lasandu-si auzul sa fie mangaiat de trilulpasarilor, fosnetul frunzelor, susurul paraielor,tacerea pietrelor.

zambetul senin al toamnei

Astazi m-am intors putin in trecut . Dincolo de varstele intunecate pana in copilarie . Chiar am fost acolo , pentru oricat de putin timp va fi fost , nu a fost doar o amintire . Insa o amintire m-a dus inapoi , in trecutul pe care doar ni se pare ca l-am uitat

rezultate experimentale

ce am scris aici e pentru aceia dintre voi, pentru acelea dintre voi care simt singuratatea, care nu gasesc in lumea cunoscuta raspuns la chemarea unor idealuri, fie acestea de iubire, prietenie, dreptate, corectitudines-a mai incheiat un experiment in care a fost implicata mintea mea. ea de fapt a

impacare

gandurile mele , pui de gaina , stau indesati unul intr-altul ,in incubatorul scos din priza si parasit ,cu ochii spre cer si ciocurile ramase deschise .de jur imprejur , colivii goale de beton se-nrosesc la soare . adierea care le racoreste interioarele pustii nu este

de sters

imi pare rau pentru ca nu va pot oferi nimic aiciva invit la unul din celelalte post-urizilele astea fac greselide