gradina amintirilor

va puteti plimba pe oricare dintre alei , dar daca veti ajunge la inima mea calcati cu grija

din adolescenta

30 Iul 2009
se regaseste aici o poezie de Ion Pillat. nu am vrut sa spun mai mult decat ce scrie in ea. sa spun ca de cand am citit-o prima oara, acum multi ani, s-au schimbat gusturile mele ? simt acum altfel ? cu mai putina incredere poate. tristetea poeziei, daca exista, acum e doar tristete, nu ma mai incanta ca ceva neexplicat, ca un mister al iubirii. da, e o poezie despre iubire. pare naiva, in genul picturii naive, pare a fi despre o iubire simpla, o iubire de copii fara stralucirea copilariei.   Aci sosi pe vremuri                                                                                                                                         de Ion Pillat (1891-1945)La casa amintirii cu-obloane si pridvor                                                                         Paianjeni zabrelira si poarta si zavor.Iar hornul nu mai trage alene din ciubuc                                                                           De cand luptara-n codru si poteri, si haiduc.In drumul lor spre zare imbatranira plopii.                                                                      Aci sosi pe vremuri bunica-mi Calyopi.Nerabdator bunicul pandise de la scara                                                                   Berlina leganata prin lanuri de secara.Pe-atunci nu erau trenuri ca azi, si din berlina                                                                Sari, subtire,-o fata in larga crinolina.Privind cu ea sub luna campia ca un lac,                                                                   Bunicul meu desigur i-a recitat Le lac.Iar cand deasupra casei ca umbre berze cad                                                                     Ii spuse Sburatorul de-un tanar Eliad.Ea-l asculta tacuta, cu ochi de peruzea...                                                                          Si totul ce romantic, ca-n basme, se urzea.Si cum sedeau... departe, un clopot a sunat,                                                                   De nunta sau de moarte, in turnul vechi din sat.Dar ei in clipa asta simteau ca-o sa ramana...                                                                 De mult e mort bunicul, bunica e batrana...Ce straniu lucru : vremea ! Deodata pe perete                                                                  Te vezi aievea numai in stersele portrete.Te recunosti in ele, dar nu si-n fata ta,                                                                            Caci trupul tau te uita dar tu nu-l poti uita...Ca ieri sosi bunica... si vii acuma tu :                                                                               Pe urmele berlinei trasura ta statu.Acelasi drum te-aduse prin lanul de secara.                                                                      Ca dansa tragi, in dreptul pridvorului, la scara.Subtire, calci nisipul pe care ea sari.                                                                                 Cu berzele intr-insul amurgul se opri...Si m-ai gasit, zambindu-mi, ca prea naiv eram                                                                    Cand ti-am soptit poeme de bunul Francis Jammes.Iar cand in noapte campul fu lac intins sub luna                                                              Si-am spus Balada lunei de Horia Furtuna,M-ai ascultat pe ganduri, cu ochi de ametist,                                                                    Si ti-am parut romantic, si poate simbolist.Si cum sedeam... departe, un clopot a sunat                                                                      - Acelasi clopot poate - in turnul vechi din sat...De nunta sau de moarte, in turnul vechi din sat.  vedeti ce e minunat la poezia asta ? in forma ei sunt cuvinte alese fara dorinta de a impresiona, pe alocuri parca doar ca sa rimeze, insa autorul a urmarit mai intai ceea ce dorea sa exprime, starea sa. si de aceea, in forma este si un ritm, domol, ritmul cu care poetul a rostit cuvintele in sinea sa, ritmul pe care ideile se dezvaluie cititorului asemeni unei teme muzicale pe care nu o intelegi de la inceput. notele grave de la inceput, un cadru pentru aducere aminte, revin mai tarziu, nuantate, inchizand intr-o imagine despre trecut impacarea cu legile firii. apoi, povestea continua, in ea este viata, de neoprit in loc. dar notele grave revin in finalul fara continuare, puternice, asemeni batailor de clopot pe care le evoca. nici o intelegere nu ii va proteja iubirea. sa fie retrairea unui final inca neacceptat ? sa fie amenintarea razboiului ? Ion Pillat iubea simplu si frumos. poezia asta era la lecturi suplimentare in cartea de literatura de clasa a 8-a, pe vremea cand eram elev. un alt caz de confundare a culturii cu cultura generala. e mai multa poezie in ea decat in toata cartea. dar nu se citeste oricum. am citit-o din exemplarul gasit aruncat, salvat si curatat, recitata iar si iar in cautarea expresiei perfecte, la lumina lumanarii, invaluit de fum si iz de pereti uzi pentru ca toata casa era inundata. atunci nu imi faceam griji pentru viitor

Alete insemnari din blog

  (nu aveam de gand sa scriu nimic dar uite cum mi-au stricat ingerul... aripa stanga sterge picaturile de sange care au cazut pe chipul demonului. mainile ii sustin capul. sangele curge din rana facuta de coltii sarpelui care iese din pieptul demonului - da, chestia aia gri deschis e un

Un castel trebuie sa fie inalt. Trebuie sa fie sau macar sa para larg la baza chiar daca se ingusteaza spre varf. Trebuie sa contina o scara destul de intortocheata, macar in spirala, care sa ajunga pana la varf. Un castel poate contine secrete. Un castel nu trebuie sa aduca nimic in plus la

nu poti sa iubesti lumea si sa scrii poezii.si cand lumea pe care o curtezi de atata timp se simte jicnita si iti da o palma care te inchide in interior, iti dai seama ca de fapt nu ai fost deloc egoist, de vreme ce versurile sunt ultima cale de exprimare prin cuvinte, catre nimeni.e de ajuns sa

imi pare rau pentru ca nu va pot oferi nimic aiciva invit la unul din celelalte post-urizilele astea fac greselide

a devenit dureros de evident ca nu o sa am parte de arta in viata in care am pornit. dureros ? ia te uita, inseamna ca in arta imi gasesc eu fericirea, nu in iubire. de acum, nici o zi fara cateva versuri !o noua speranta. de ce nu, daca tot am ales sa raman pe aici ? asa. sa vedem. pentru inceput

Recomandari