gradina amintirilor

va puteti plimba pe oricare dintre alei , dar daca veti ajunge la inima mea calcati cu grija

din adolescenta

30 Iul 2009
se regaseste aici o poezie de Ion Pillat. nu am vrut sa spun mai mult decat ce scrie in ea. sa spun ca de cand am citit-o prima oara, acum multi ani, s-au schimbat gusturile mele ? simt acum altfel ? cu mai putina incredere poate. tristetea poeziei, daca exista, acum e doar tristete, nu ma mai incanta ca ceva neexplicat, ca un mister al iubirii. da, e o poezie despre iubire. pare naiva, in genul picturii naive, pare a fi despre o iubire simpla, o iubire de copii fara stralucirea copilariei.   Aci sosi pe vremuri                                                                                                                                         de Ion Pillat (1891-1945)La casa amintirii cu-obloane si pridvor                                                                         Paianjeni zabrelira si poarta si zavor.Iar hornul nu mai trage alene din ciubuc                                                                           De cand luptara-n codru si poteri, si haiduc.In drumul lor spre zare imbatranira plopii.                                                                      Aci sosi pe vremuri bunica-mi Calyopi.Nerabdator bunicul pandise de la scara                                                                   Berlina leganata prin lanuri de secara.Pe-atunci nu erau trenuri ca azi, si din berlina                                                                Sari, subtire,-o fata in larga crinolina.Privind cu ea sub luna campia ca un lac,                                                                   Bunicul meu desigur i-a recitat Le lac.Iar cand deasupra casei ca umbre berze cad                                                                     Ii spuse Sburatorul de-un tanar Eliad.Ea-l asculta tacuta, cu ochi de peruzea...                                                                          Si totul ce romantic, ca-n basme, se urzea.Si cum sedeau... departe, un clopot a sunat,                                                                   De nunta sau de moarte, in turnul vechi din sat.Dar ei in clipa asta simteau ca-o sa ramana...                                                                 De mult e mort bunicul, bunica e batrana...Ce straniu lucru : vremea ! Deodata pe perete                                                                  Te vezi aievea numai in stersele portrete.Te recunosti in ele, dar nu si-n fata ta,                                                                            Caci trupul tau te uita dar tu nu-l poti uita...Ca ieri sosi bunica... si vii acuma tu :                                                                               Pe urmele berlinei trasura ta statu.Acelasi drum te-aduse prin lanul de secara.                                                                      Ca dansa tragi, in dreptul pridvorului, la scara.Subtire, calci nisipul pe care ea sari.                                                                                 Cu berzele intr-insul amurgul se opri...Si m-ai gasit, zambindu-mi, ca prea naiv eram                                                                    Cand ti-am soptit poeme de bunul Francis Jammes.Iar cand in noapte campul fu lac intins sub luna                                                              Si-am spus Balada lunei de Horia Furtuna,M-ai ascultat pe ganduri, cu ochi de ametist,                                                                    Si ti-am parut romantic, si poate simbolist.Si cum sedeam... departe, un clopot a sunat                                                                      - Acelasi clopot poate - in turnul vechi din sat...De nunta sau de moarte, in turnul vechi din sat.  vedeti ce e minunat la poezia asta ? in forma ei sunt cuvinte alese fara dorinta de a impresiona, pe alocuri parca doar ca sa rimeze, insa autorul a urmarit mai intai ceea ce dorea sa exprime, starea sa. si de aceea, in forma este si un ritm, domol, ritmul cu care poetul a rostit cuvintele in sinea sa, ritmul pe care ideile se dezvaluie cititorului asemeni unei teme muzicale pe care nu o intelegi de la inceput. notele grave de la inceput, un cadru pentru aducere aminte, revin mai tarziu, nuantate, inchizand intr-o imagine despre trecut impacarea cu legile firii. apoi, povestea continua, in ea este viata, de neoprit in loc. dar notele grave revin in finalul fara continuare, puternice, asemeni batailor de clopot pe care le evoca. nici o intelegere nu ii va proteja iubirea. sa fie retrairea unui final inca neacceptat ? sa fie amenintarea razboiului ? Ion Pillat iubea simplu si frumos. poezia asta era la lecturi suplimentare in cartea de literatura de clasa a 8-a, pe vremea cand eram elev. un alt caz de confundare a culturii cu cultura generala. e mai multa poezie in ea decat in toata cartea. dar nu se citeste oricum. am citit-o din exemplarul gasit aruncat, salvat si curatat, recitata iar si iar in cautarea expresiei perfecte, la lumina lumanarii, invaluit de fum si iz de pereti uzi pentru ca toata casa era inundata. atunci nu imi faceam griji pentru viitor

Alete insemnari din blog

 . . . Te Iubesc  Hei !  Unde ai fugit ? Ma cunosti mai bine decat crezi Eu sunt ceea ce iubesti deja De fapt ,  sunt mai mult Eu sunt si ceea ce inca nu iubesti  si ceea ce respingi ,  si ceea ce e de neacceptat  si ceea ce iti

"batranul iepure albastru si zana mica din raza de soare", o poveste de iubire pentru ca aici nu e loc :http://pentruelero.blogspot.com/2009/04/batranul-iepure-albastru-si-zana-mica.htmlsper sa va placa

Este 5 fara un sfert. O masina trece in viteza prin spatele meu. Arunc ziarul in cosul de gunoi de la intrare. Las geanta pe trepte si imi verific gulerul camasii. Citesc din nou biletul cu adresa. O vrabie aterizeaza pe firma prafuita.Usa se deschide greu de parca ar trebui sa impiedice oamenii sa

gandurile mele ,  pui de gaina ,  stau indesati unul intr-altul ,in incubatorul scos din priza si parasit ,cu ochii spre cer si ciocurile ramase deschise .de jur imprejur ,  colivii goale de beton se-nrosesc la soare . adierea care le racoreste interioarele pustii nu este

Tinutul pietei Obor este patrie de imprumut pentru multi aventurieri flamanzi in cautarea fericirii de azi pe maine. Intre aleile incurcate de urme de talpi de ghete grabite, de pernite cu patru gheare ascunse, de ambalaje abandonate, de priviri pe furis, din timpurile cand orasul era o mahala,

Recomandari

Newsletter Ele.ro

Monolog vs Scrisoare pentru El
  • person

    "cand trei femei discuta, se numeste conversatie. dupa ce una dintre ele pleaca, se numeste barfa."

Blog Ele.rochevron_right
Forum Ele.rochevron_right