Unde mai umbla vesmintele ochilor natângi tulburând oceanele cu fluidul iubirii urcând mereu spre gheturi adânci... Unde –au plecat cuvintele rasturnând maluri de foc risipind nisipurile printre ramuri adormite? Unde mai sunt? Unde mai umblu? Unde-mi sunt norii

...sabii nasc gânduri înalte cât firea dormind pe un pod arcuire de vânturi ridica în aer, praful iluziilor transformate-n cor blând... aprinzi foc de inimi cautând libertate, când sufletul zboara, iubire soptind... te ascunzi printre ierburi, privind

prea multe oglinzi rascolesc miezul cioburi din chipul cerului tau... în tine cine mai sta privind azurul? cine mai asculta inima ta când glasul ei te cheama? si cine mai aduna culorile frunzelor din clipele bucuriei de a fi iubit, de a fi iubita? întoarce-te! e atât de bine

o cascada ratacita printre colturi de stânci încercând sa lase urma cuvintelor nerostite sa mângâie pietrele drumului... spirala desenând distanta dintre noi... doua oglinzi mereu surâzând întâlnirii... în mine, unda lina... o

...printre rândurile de pietre... a cazut umbra ratacind printre linii arse... - crispari ale pamântului, când miscarea se vrea iluziv mai rapida... un gând a fost prins între lanturile minciunilor. un pumn strâns, ridicat spre cer, în locul cuvintelor

...în ritmatul dans al potecilor calatoare prin gânduri, aduna culorile iar freamatul lor îl trimit în fulger... se revarsa puterea aromatelor fragmente de faguri... albinele au fost alungate iar diminetile formelor adâncite, picura mierea din necuvintele miscarii

...se astern cenusa deasupra marii de cuvinte. inima surâde sau râde în ploile toamnei, rascolind gutuile din geamul aburit de sperante... un ochi spre cer, asteapta mirul gândurilor tale. celalalt, aduna sentimentele fade în gene. le scutura ninsori, descoperind

...navalnice timpuri picurând veninul cuvintelor coapte în adâncuri în care, vipere sapa rodul nisipului... zâmbesc, râd, se încolacesc, sufocând marginile noptilor si zilelor oceanului... în stânca adâncului, undeva, pe o alga

...printre secundele anotimpurilor, desenam ploi în tic-tac-urile ceasurilor, fara deschiderea înversunatelor manifestari ale vietii... ne pierdem printre distante, iluzoriu construite din litere si cifre, când roua diminetii pastreaza discret, în finele alcatuiri rotund

...si arde în tine samânta de vis... te-arunca în pesteri adânci, nestiute, glasuri de serpi, umbre adânci... ridici o velinta, alba, ce-n suflet, îti este si mama si tata pe veci. o fila nescrisa asteapta s-adulmeci, sunetul viu din albe poteci... esti Dorul si

  ...copacul care te priveste? seva lui, esenta ta, cuprinde cerul si stelele, si aurul ascuns iîn adâncul inimii tale sufletul, picatura cu picatura soarbe farâmele de lumina... îsi creste la piept aripile pentru mereu proaspatul... zbor... ai fost vreodata