Fulg de Gand
poezia e creaaie,e viaaa traita pe verticala chiar ai o secunda...
ai fost vreodata
Alete insemnari din blog
o cascada ratacita printre colturi de stânci încercând sa lase urma cuvintelor nerostite sa mângâie pietrele drumului... spirala desenând distanta dintre noi... doua oglinzi mereu surâzând întâlnirii... în mine, unda lina... o
...navalnice timpuri picurând veninul cuvintelor coapte în adâncuri în care, vipere sapa rodul nisipului... zâmbesc, râd, se încolacesc, sufocând marginile noptilor si zilelor oceanului... în stânca adâncului, undeva, pe o alga
prea multe oglinzi rascolesc miezul cioburi din chipul cerului tau... în tine cine mai sta privind azurul? cine mai asculta inima ta când glasul ei te cheama? si cine mai aduna culorile frunzelor din clipele bucuriei de a fi iubit, de a fi iubita? întoarce-te! e atât de bine
...în ritmatul dans al potecilor calatoare prin gânduri, aduna culorile iar freamatul lor îl trimit în fulger... se revarsa puterea aromatelor fragmente de faguri... albinele au fost alungate iar diminetile formelor adâncite, picura mierea din necuvintele miscarii
...printre rândurile de pietre... a cazut umbra ratacind printre linii arse... - crispari ale pamântului, când miscarea se vrea iluziv mai rapida... un gând a fost prins între lanturile minciunilor. un pumn strâns, ridicat spre cer, în locul cuvintelor













