Unde mai umbla vesmintele ochilor natângi tulburând oceanele cu fluidul iubirii urcând mereu spre gheturi adânci... Unde –au plecat cuvintele rasturnând maluri de foc risipind nisipurile printre ramuri adormite? Unde mai sunt? Unde mai umblu? Unde-mi sunt norii

o cascada ratacita printre colturi de stânci încercând sa lase urma cuvintelor nerostite sa mângâie pietrele drumului... spirala desenând distanta dintre noi... doua oglinzi mereu surâzând întâlnirii... în mine, unda lina... o

...si arde în tine samânta de vis... te-arunca în pesteri adânci, nestiute, glasuri de serpi, umbre adânci... ridici o velinta, alba, ce-n suflet, îti este si mama si tata pe veci. o fila nescrisa asteapta s-adulmeci, sunetul viu din albe poteci... esti Dorul si

...navalnice timpuri picurând veninul cuvintelor coapte în adâncuri în care, vipere sapa rodul nisipului... zâmbesc, râd, se încolacesc, sufocând marginile noptilor si zilelor oceanului... în stânca adâncului, undeva, pe o alga

...sabii nasc gânduri înalte cât firea dormind pe un pod arcuire de vânturi ridica în aer, praful iluziilor transformate-n cor blând... aprinzi foc de inimi cautând libertate, când sufletul zboara, iubire soptind... te ascunzi printre ierburi, privind