...se astern cenusa deasupra marii de cuvinte. inima surâde sau râde în ploile toamnei, rascolind gutuile din geamul aburit de sperante... un ochi spre cer, asteapta mirul gândurilor tale. celalalt, aduna sentimentele fade în gene. le scutura ninsori, descoperind

o cascada ratacita printre colturi de stânci încercând sa lase urma cuvintelor nerostite sa mângâie pietrele drumului... spirala desenând distanta dintre noi... doua oglinzi mereu surâzând întâlnirii... în mine, unda lina... o

...sabii nasc gânduri înalte cât firea dormind pe un pod arcuire de vânturi ridica în aer, praful iluziilor transformate-n cor blând... aprinzi foc de inimi cautând libertate, când sufletul zboara, iubire soptind... te ascunzi printre ierburi, privind

Unde mai umbla vesmintele ochilor natângi tulburând oceanele cu fluidul iubirii urcând mereu spre gheturi adânci... Unde –au plecat cuvintele rasturnând maluri de foc risipind nisipurile printre ramuri adormite? Unde mai sunt? Unde mai umblu? Unde-mi sunt norii

...printre rândurile de pietre... a cazut umbra ratacind printre linii arse... - crispari ale pamântului, când miscarea se vrea iluziv mai rapida... un gând a fost prins între lanturile minciunilor. un pumn strâns, ridicat spre cer, în locul cuvintelor