Fulg de Gand

poezia e creaa￯ie,e viaa￯a￯ tra￯ita￯ pe verticala￯ chiar a￯i o secunda￯...

a nins

16 Oct 2009
...printre rândurile de pietre... a cazut umbra ratacind printre linii arse... - crispari ale pamântului, când miscarea se vrea iluziv mai rapida... un gând a fost prins între lanturile minciunilor. un pumn strâns, ridicat spre cer, în locul cuvintelor nescrise ale rugilor rugilor de mure straluceste lama. frica... frica de rostire, frica de litera tremurânda ca un bob de strugure zemos daltuit alaturi de bucuria ciorchinelui, când un cârlig acru îi mângâie talpile, în cautarea vântului... invitatie la cules de ochi prelungi sau rotunzi, din care esentele parfumate revin în palmele micute ale inocentei... buze fine amusina clipele ovalei forme... râd... odata deschise, smulg flamânde rotunjimea dulce... mai ramân doua seminte pe care, prelungirile bratelor le arunca în farfuria ovala, rotind-o încet, încet... ar mai fi pamântul... în care semintele s-ar bucura, pentru a câta oara, Doamne? ...de rodire...de rod...AnneMarie Bejliu@28septembrie2009

Alete insemnari din blog

...se astern cenusa deasupra marii de cuvinte. inima surâde sau râde în ploile toamnei, rascolind gutuile din geamul aburit de sperante... un ochi spre cer, asteapta mirul gândurilor tale. celalalt, aduna sentimentele fade în gene. le scutura ninsori, descoperind

...si arde în tine samânta de vis... te-arunca în pesteri adânci, nestiute, glasuri de serpi, umbre adânci... ridici o velinta, alba, ce-n suflet, îti este si mama si tata pe veci. o fila nescrisa asteapta s-adulmeci, sunetul viu din albe poteci... esti Dorul si

Unde mai umbla vesmintele ochilor natângi tulburând oceanele cu fluidul iubirii urcând mereu spre gheturi adânci... Unde –au plecat cuvintele rasturnând maluri de foc risipind nisipurile printre ramuri adormite? Unde mai sunt? Unde mai umblu? Unde-mi sunt norii

  ...copacul care te priveste? seva lui, esenta ta, cuprinde cerul si stelele, si aurul ascuns iîn adâncul inimii tale sufletul, picatura cu picatura soarbe farâmele de lumina... îsi creste la piept aripile pentru mereu proaspatul... zbor... ai fost vreodata

...sabii nasc gânduri înalte cât firea dormind pe un pod arcuire de vânturi ridica în aer, praful iluziilor transformate-n cor blând... aprinzi foc de inimi cautând libertate, când sufletul zboara, iubire soptind... te ascunzi printre ierburi, privind

Recomandari