imi e dor de mine

Povestea mea

nu uita: langa cel mai inalt punct al fericirii se afla cea mai adanca prapastie a durerii

09 Mai 2008

Sunt aproape, foarte aproape de ziua mea, ziua in care voi spune: "Am 21 de ani si...", si cam atat. Ma simt gol, ma simt fara sens si mai ales ma simt ca un nimeni. Ma uit zilnic in jurul meu si nu mai sunt capabil sa imi gasesc forta in nimic, suspin cand ma gandesc la unele clipe din trecut, suspin cand ma gandesc la tot ceea ce imi doresc, suspin cand ma focalizez foarte tare pe locul si clipa in care sunt, suspin.., sufletul meu plange. Imi e atat de dor, dor de clipele frumoase, dor sa fie bine, dor sa zambesc fara sa fiu nevoit sa ma chinui. Imi e rau, rau psihic, esuez in tot ceea ce fac, sunt ca un vas in deriva. Tanjesc dupa dragoste ca un om dupa apa in Sahara. A trecut un an, poate chiar mai mult, nici nu stiu exact cat.., si cand ma gandesc la clipele cand am iubit un singur nume si o singura persoana imi apare in fata ochilor. Am parasit "tara" in care eram pentru cea in care in care acum sunt exilat de situatia in sine. Acum ma regasesc pe un taram strain, pe un taram plin de indiferenta, plin de prefacatorie, plin de iluzii si oricat de mult as incerca sa ma integrez in peisaj nu pot, chiar daca uneori pare ca reusesc timpul imi dovedeste ca nu sunt eu cel care e pt lumea asta si cand ajung aici o singura intrebare imi sfredeleste tamplele: "De ce?, de ce oare cineva ar vrea sa abandoneze ceea ce era pt ceea ce e acum?, De ce?, De ce oare ar vrea sa renunte cineva la un "te iubesc" sincer pentru unul fals; de ce oare ar vrea cineva sa renunte la o tinere de mana care provoaca fiori la nici macar o astfel de strangere?, de ce oare ar vrea cineva sa renunte la priviri care transmit atata iubire incat izbucnesc lacrimi pentru priviri goale?; de ce oare?". Nu inteleg, nu reusesc sa inteleg aceasta persoana, nu reusesc sa inteleg lumea, nu reusesc sa inteleg nimic. Ma simt strain de tot, imi doresc atat de mult iubire dar nu stiu, chiar nu stiu unde gresesc. O vreau pe ea, pe aceea la care nu poate trece o zi fara sa ma gandesc... Am cautat iubire in capatul opus al tarii, am cautat iubire langa mine, am cautat iubire si nu am gasit, toata aceasta calatorie mi-e aratat un singur lucru: "Nimic nu se va compara cu ce am avut alaturi de acea persoana, nimic". Si doare cand ma gandesc ca acea persoana e atat de departe de ce era incat parca nici nu mai exista, doare sa am o viata fara sens, doare sa ma regasesc aici singur cu un creier atat de confuz si o inima atat de trista... Am ajuns sa nu mai vreau sa exist, ar fi mult mai simplu, in special pt mine si mai ales pt cei din jurul meu. Nu ma vad in stare sa fac ceea ce mi-am propus, am impresia ca nu am ajuns nicaieri, am 21 de ani si sunt inca un nimeni, un nimeni care daca nu ar avea atatea lucruri superficiale in care sa se adanceasca ar lua-o razna. Mult nu mai am, simt tensiunea acestei etape a vietii mele, astept atat de mult ca ceva sa se intample, astept atat de mult sa apara cineva, astept sa pot avea forta sa schimb ceva... astept, sper... nici eu nu stiu ce fac exact dar stiu ceea ce vreau. Vreau sa zambesc, vreau sa iubesc, vreau sens, vreau sa traiesc si sa ma bucur de asta...

Alete insemnari din blog

aglomeratie pe strada ratiunii

Cuvintele, cuvintele sunt singurele care mi-au mai ramas. Ma simt atat de singur intr-o lume atat de plina de prieteni, ma simt atat de izolat intr-o lume care se vrea mai unita ca oricand. E trecut de 9 dimineatza si ma regasesc la biroul meu, la servici, si parca nu mai e nimic nou ca ma simt cum

Alo?; Hello; Sunt eu, durerea

Ma gandeam azi, acum, ieri, de cand totul a inceput, la cat de bine imi cunosc durerea, ma gandeam ca e incredibil cum creierul unei persoane (in cazul meu eu, sunt propriul meu "cobai") incearca sa caute un raspuns, o iesire. Eu unul sunt mai mult decat epuizat, am intors situatia pe

prea multe ganduri pe cmp

Dorinta de a realiza un articol clar este mai mare ca oricand, ma simt parca totusi incapabil de a cuprinde tot ceea ce gandesc aici, importanta cuvintelor este cruciala. Spuneam in articolul trecut ca am sa vorbesc despre EA si de atunci si pana acum mi-am tot adunat cuvintele. Da, a inceput ca o

povestea abia incepe

Hmmm, iata-ma azi aici, acum, mai fericit ca oricand, de aseara sperantele mele au inceput sa aiba din nou aripi, de aseara totul a inceput sa capete din nou sens, lumea mea a revenit si ma simt mai puternic ca oricand. Vorbeam in articolul trecut de EA, intalnirea si

nu stiu, despre viata

A sunat ceasul azi de dimineata... primul gand a fost sa ma culc la loc, sa mai dorm jumatate de ora, doar imi era permis insa asta insemna sa renunt la exercitii ceea ce mi-am dat seama ca nu ar fi un lucru tocmai bun motiv pentru care m-am trezit incercand sa imi spun ca azi va fi o zi perfecta,