Hmmm, iata-ma azi aici, acum, mai fericit ca oricand, de aseara sperantele mele au inceput sa aiba din nou aripi, de aseara totul a inceput sa capete din nou sens, lumea mea a revenit si ma simt mai puternic ca oricand. Vorbeam in articolul trecut de EA, intalnirea si

    Mda, o zi de marti... Azi de dimineatza, acum cateva minute m-a anuntat seful:"De la 1 iti cauti de lucru in alta parte", nu pot sa nu fiu deprimat, suparat, nervos etc. Da, inteleg ca am defectele mele dar daca tot ma da afara nu ar putea sa faca asta intre 4 ochi, de

Cuvintele, cuvintele sunt singurele care mi-au mai ramas. Ma simt atat de singur intr-o lume atat de plina de prieteni, ma simt atat de izolat intr-o lume care se vrea mai unita ca oricand. E trecut de 9 dimineatza si ma regasesc la biroul meu, la servici, si parca nu mai e nimic nou ca ma simt cum

Ma gandeam azi, acum, ieri, de cand totul a inceput, la cat de bine imi cunosc durerea, ma gandeam ca e incredibil cum creierul unei persoane (in cazul meu eu, sunt propriul meu "cobai") incearca sa caute un raspuns, o iesire. Eu unul sunt mai mult decat epuizat, am intors situatia pe

Aproape de 3 dimineatza, de vreme buna parca si somnul a devenit un plus, un necesar si nicidecum o eliberare. E trist sa ma gandesc ca a trecut aproape un an si inca sufar dar e inevitabil, etapele evolutiei sunt ciudate. Stiu ca nu am mai scris de ceva vreme, cred ca vroiam sa vad ce mai