Povestea mea

nu uita: langa cel mai inalt punct al fericirii se afla cea mai adanca prapastie a durerii

Alo?; Hello; Sunt eu, durerea

20 Nov 2007
Ma gandeam azi, acum, ieri, de cand totul a inceput, la cat de bine imi cunosc durerea, ma gandeam ca e incredibil cum creierul unei persoane (in cazul meu eu, sunt propriul meu "cobai") incearca sa caute un raspuns, o iesire. Eu unul sunt mai mult decat epuizat, am intors situatia pe toate partile posibile si imposibile, acum sunt in stadiul in care stiu ca asa cum actionez acum va fi bine insa nu stiu, uneori ma indoiesc si imi spun de fiecare data ca e inutil sa fac ceva fara sa fiu sigur ca voi reusi. Unde vreau sa ajung cu acest articol?, nici eu nu stiu, acolo unde ma vor duce tastele, acolo unde ma vor duce gandurile... Gandurile, hmm, gandurile mele sunt atat de ravasite, am ascultat acum o melodie (Right here waiting for you) si m-a facut sa ma intreb unde a disparut calmul, iubirea aceea din lumea asta, iubire si calm ce imi place sa cred ca omenirea le-a avut. Ma doare sa vad in jurul meu atata superficialitate... gata, stop, nu-mi place, ma urasc pe mine, urasc ce am scris pana acum... bat campii, off, m-am saturat sa fiu eu... La cine sa strig, cine sa ma auda, vreau atat de mult sa citesti asta, inima mi-o ia la goana numai gandindu-ma ca intr-o buna zi tu vei citi aceste randuri, aceste articole. Existi tu acolo, acolo in lumea asta, tu care esti atat de aproape de mine dar atat de departe, tu la care ma gandesc cand ma trezesc, tu care nu-mi dai pace, tu care esti totul pt mine, tu care ma poti salva din lumea asta, tu care ma poti salva din starea asta, TU... de ce nu ma auzi?, DE CE?, cate lacrimi vor mai curge pana vei crede ca inca te mai iubesc?, cat timp va mai trece pana vei fi din nou cu mine?, cati vor fi aceia care te vor mai avea pana sa te intorci la mine?... Sunt sfasiat de durere, imi cunosc durerea atat de bine, vb cu ea in fiecare zi dar NU MAI POT, vreau altceva, vreau alta viata, vreau alt eu si asta incerc sa fac acum, incerc sa ma mint zilnic ca e mai bine asa insa ajung si in clipe ca acestea in care ma satur de propriile mele minciuni si explodez in fragmente de suferita. O sa inchei aici si o sa ma intorc in minciuna mea, o sa ma mint din nou caci altfel nu pot continua. Singuratatea e alaturi de mine, monotonia e si ea in toata plinatatea ei, plictiseala... prezenta si ea... coktailul (stiu ca nu am scris bine asa ca nu va obositi sa imi spuneti) perfect pentru o viata fericita. Si crede-ma ca am incercat, am incercat sa fie altfel dar parca e imposibil, ajung mereu in punctul acesta, in punctul acesta in care nu se intampla nimic, in punctul acesta infect in care imi simt fiinta, canda vie, ca se asfixiaza, punctul acesta care ma omoara incet, incet. Cine sunt eu?, un simplu organism intitulat biologic om insa nimic mai mult, iubirea imi lipseste iar fara iubire ma simt sec si lipsit de sens. Sunt viu, atat, nimic mai mult. Renunta sa incerci sa gasesti un sens in acest articol sau incearca... sau mai bine, mai bine stii ce?, lasa dracu computerul, ridica-te de pe scaun si du-te spunei persoanei iubite ca o iubesti, du-te cerei iertare, du-te si iubeste omule, oricine ai fi, iubeste si te rog, iubeste din toata inima, IUBESTE caci iubirea este calea.

Alete insemnari din blog

A sunat ceasul azi de dimineata... primul gand a fost sa ma culc la loc, sa mai dorm jumatate de ora, doar imi era permis insa asta insemna sa renunt la exercitii ceea ce mi-am dat seama ca nu ar fi un lucru tocmai bun motiv pentru care m-am trezit incercand sa imi spun ca azi va fi o zi perfecta,

Dorinta de a realiza un articol clar este mai mare ca oricand, ma simt parca totusi incapabil de a cuprinde tot ceea ce gandesc aici, importanta cuvintelor este cruciala. Spuneam in articolul trecut ca am sa vorbesc despre EA si de atunci si pana acum mi-am tot adunat cuvintele. Da, a inceput ca o

    Ma regasesc din nou la servici, mi-am facut un obicei din a imi verifica rubrica de commenturi de la insemnarile mele. De fiecare data cand verific si vad ca nu e nimic nou ma intristez un pic, parca singuratatea din viata mea de zi cu zi se extinde si virtual, pe net. Sunt atat

    Eu sunt unul din acei oameni, sunt unul din aceia care ii rad in nas sortii, i-o trag vietii.... prin toate mijloacele posibile. Am mai spus-o, dar niciodata definitiv, dar de azi no more fun and games... IT'S TIME TO MAKE A CHANGE. Am sunat-o pe ea aseara, am vorbit jumatate

Sunt aproape, foarte aproape de ziua mea, ziua in care voi spune: "Am 21 de ani si...", si cam atat. Ma simt gol, ma simt fara sens si mai ales ma simt ca un nimeni. Ma uit zilnic in jurul meu si nu mai sunt capabil sa imi gasesc forta in nimic, suspin cand ma gandesc la unele clipe din

Recomandari