Emy

despre emy

Lipsa de inspiratie: libertate absoluta, sau nu...

30 Mar 2008
Cred ca de multa vreme nu am avut o asa lipsa de inspiratie, ce ma streseaza si ma enerveaza. Ma supara cand problemele cotidiene afecteaza si "lumea libera a fanteziei", inca un semn ca trebuie sa nu uit ca aceste doua lumi sunt de fapt una si aceeasi: EU. E totul intr-un singur fel, si acela trebuie acceptat. Ca imi place sau nu. Nu am inca multe raspunsuri pe care le caut neincetat si ceva imi spune ca le voi cauta etern. Nici vorba de a fi "inrobita de pasiune" cum mi s-a zis. Cand iesi din "lanturi" e mult mai greu pentru ca libertatea devine greu stapanit si de gasit calea intre mii de drumuri. Libertatea nu e in acest caz echivalenta cu fericirea (cel putin temporara). E ciudat, dar dezrobirea genereaza confuzie. Omul cand are libertate, nu stie ce sa faca cu ea. te uiti in jur, niciun zid, nicio poarta, niciun drum. Destinul este abolit. Tu alegi drumul, tu inalti zidurile, tu creezi poarta. Poate ca destinul este o idee comoda. Altcineva alege drumul pentru tine, inalta zidurile si creeaza poarta. Tu doar mergi... daca nu cumva cineva te ghideaza. Izvorul nesecat de libertate, aduce sete sufletului. Sete de inrobire. E ciudat cum intotdeauna tanjim dupa opusul a ceea ce avem. Cand suntem inrobiti, vrem libertate, cand avem libertate, vrem inrobire. Vrem mereu altceva, cautam neincetat, inrobire sau libertate si pe cei care sa ne-o ofere. Confuzie, confuzie, confuzie. Suntem robii ideilor. Ideilor de dragoste, libertate, pasiune, fantezie. Putem fi liberi? Probabil ca doar atunci cand ne uitam la viata noastra ca la un rau si cand nu avem absolut nicio idee unde se varsa, prin ce tinuturi trece, atunci suntem liberi. Cand raul nostru mereu duce catre un punct dorit, imaginat, visat, urmarit, nu suntem liberi, suntem inrobiti de pasiunea urmaririi acestui scop. Dar libertatea asta e fada, seaca, istovitoare. Poate cineva sa faca gesturi gratuite permanent? Sa mearga mai departe fara a dori nimic? NU. Totul e sa cautam adanc in sufletele noastre sa vedem ce scop ne va inrobi. Vad ca mi-a revenit inspiratia, vorba aceea, pofta vine mancand.desiderias.wordpress.com

Alete insemnari din blog

Cu ajutorul comentariilor ajung la "iluminare": in viata pentru a avea ceea ce vrei trebuie sa lupti. Oare cati putem lupta si pana unde? Mai ales cand lupta pare a deveni zadarnica, atunci cand nu mai gasim resurse interioare si motive, ne aflam in impas. Zicem "nu mai vreau si nu

Asa ca m-am gandit, cu ocazia comentariului facut de Pisi pe Ele, sa realizez o paralela intre iubire si democratie (gandindu-ma aici la cetatea greceasca polis). Asa ca, am sa sistematizez pe puncte pentru ca azi am un stil foarte concis (probabil unde am scris enorm aceste zile si … m-am

Zilele astea am avut cam mult timp liber, ceea ce nu e neaparat bine, pentru ca ajung sa ma gandesc mai mult decat trebuie la diverse aspecte, care nu-mi convin. Cand sunt ocupata, nu mai imi raman resurse sa decantez anumite trairi si sentimente. De fapt, in ultima vreme rememorarea si visarea la

Nu pot sa nu observ faptul ca deseori in aceasta viata (cel putin) suntem orbi, sau mai bine zis orbiti... Daca ar fi sa analizez de ce, primul raspuns ce-mi vine in minte este destinul. Tema indiana prin excelenta, Maya, sau Zeita ce ne pune un val pe ochi, pentru a ne impiedica sa vedem lucrurile

Recomandari