Emy

despre emy

Lipsa de inspiratie: libertate absoluta, sau nu...

30 Mar 2008
Cred ca de multa vreme nu am avut o asa lipsa de inspiratie, ce ma streseaza si ma enerveaza. Ma supara cand problemele cotidiene afecteaza si "lumea libera a fanteziei", inca un semn ca trebuie sa nu uit ca aceste doua lumi sunt de fapt una si aceeasi: EU. E totul intr-un singur fel, si acela trebuie acceptat. Ca imi place sau nu. Nu am inca multe raspunsuri pe care le caut neincetat si ceva imi spune ca le voi cauta etern. Nici vorba de a fi "inrobita de pasiune" cum mi s-a zis. Cand iesi din "lanturi" e mult mai greu pentru ca libertatea devine greu stapanit si de gasit calea intre mii de drumuri. Libertatea nu e in acest caz echivalenta cu fericirea (cel putin temporara). E ciudat, dar dezrobirea genereaza confuzie. Omul cand are libertate, nu stie ce sa faca cu ea. te uiti in jur, niciun zid, nicio poarta, niciun drum. Destinul este abolit. Tu alegi drumul, tu inalti zidurile, tu creezi poarta. Poate ca destinul este o idee comoda. Altcineva alege drumul pentru tine, inalta zidurile si creeaza poarta. Tu doar mergi... daca nu cumva cineva te ghideaza. Izvorul nesecat de libertate, aduce sete sufletului. Sete de inrobire. E ciudat cum intotdeauna tanjim dupa opusul a ceea ce avem. Cand suntem inrobiti, vrem libertate, cand avem libertate, vrem inrobire. Vrem mereu altceva, cautam neincetat, inrobire sau libertate si pe cei care sa ne-o ofere. Confuzie, confuzie, confuzie. Suntem robii ideilor. Ideilor de dragoste, libertate, pasiune, fantezie. Putem fi liberi? Probabil ca doar atunci cand ne uitam la viata noastra ca la un rau si cand nu avem absolut nicio idee unde se varsa, prin ce tinuturi trece, atunci suntem liberi. Cand raul nostru mereu duce catre un punct dorit, imaginat, visat, urmarit, nu suntem liberi, suntem inrobiti de pasiunea urmaririi acestui scop. Dar libertatea asta e fada, seaca, istovitoare. Poate cineva sa faca gesturi gratuite permanent? Sa mearga mai departe fara a dori nimic? NU. Totul e sa cautam adanc in sufletele noastre sa vedem ce scop ne va inrobi. Vad ca mi-a revenit inspiratia, vorba aceea, pofta vine mancand.desiderias.wordpress.com

Alete insemnari din blog

Grecii spuneau ca Luna se indragostise de un pamantean frumos, pe nume Endymion. Si fiindu-i foarte drag, dar neputand sa il duca in lumea ei, l-a adormit pentru a-l contempla in fiecare noapte. Asa cum Luna isi arata fata uneori, alteori se ascunde printre nori, asa este si norocul in

Azi am avut cea mai ciudata zi de nastere din viata. Oricum nu are rost sa detaliez. Si totusi a lipsit ceva. Nici asta nu am sa detaliez. Aveam asteptari, dar unele nu s-au adeverit. Constientizez ca nu ma pricep la oameni atat de bine cat vreau sa cred. Ramane sa ma bucur de cei ce-mi sunt

Zilele astea mi-am amintit de mirifica faptura ce mi-a incantat copilaria… Unicornul sau Inorogul. Gratios si misterios, intruchipeaza idealurile omenirii de frumusete, puritate si eternitate. Si materializeaza si dorinta de a crede in minuni si mistere. De a crede in ceva deasupra tuturor

Probabil ca toti trecem prin vremuri de negura, de confuzie, de intrebari fundamentale. Cautam cu disperare raspunsuri prin metode logice sau mistice, avem nevoie absoluta de certitudini. In cautarea noastra ferventa, perpetua, intr-un moment in care credem ca am ajuns intr-un hau fara iesire uitam

Ieri mi-a fost dat sa aud urmatoarea confesiune: “nu stiu sa iubesc”. Am ramas initial blocata, dupa care, prima idee care mi-a venit in minte a fost “nu ai gasit persoana potrivita”. As completa eu acum cu: “nu iti dai seama ca iubesti”… Ajung la

Recomandari