Intr-o noapte fara stele, fara luna, Te-asteptam visand furtuna. In cer, ingeri-toti se ascundeau, Demoni multi se invrajbeau… La lumina lumanarii, randuri palide scriam. Inca speram, inca visam, sa te vad la rasarit, Eram deja la asfintit si stiam ca n-ai venit. In ropotul ploii, la usa mea

Cand disperarea ma cuprinde Si vreau sa ma inec in lacrimi Lumina-n suflet se aprinde Si simt in mine focul altei inimi. O inima curata de inger solitar Ce vine-n vis sa ma priveasca Si sa topeasca un dor amar. In felul lui sa ma iubeasca. O! Tu inger calator, frumos ca o parere Vino mai des la

Cu ajutorul comentariilor ajung la "iluminare": in viata pentru a avea ceea ce vrei trebuie sa lupti. Oare cati putem lupta si pana unde? Mai ales cand lupta pare a deveni zadarnica, atunci cand nu mai gasim resurse interioare si motive, ne aflam in impas. Zicem "nu mai vreau si nu

Am sa incep cu o concluzie: cele mai frumoase sunt iubirile pierdute, iubirile neimplinite. Oare de ce? Probabil pentru ca ne chinuie mereu intrebarea cum ar fi fost? Pentru ca ne imaginam una dintre cele mai bune lumi posibile? Pentru ca ne blocam intentionat sufletele si ramanem intr-o vesnica

Chiar putem sa fim cine vrem pe net? Putem sa ne prefacem in asa masura incat sa nu ne mai recunoastem in oglinda? Sau mai precis ce fascinatie exercita mediul virtual aspurea noastra incat sa ne mutileze in asa natura incat sa intrebam: oare eu sunt aici dincolo de masca de bal? Da si nu... Ca sa