Emy

despre emy

Haunted

16 Sep 2007
Revin, intrucat sunt foarte inspirata azi.Am tot citit comentariile de pe blog, unora le-am si raspuns. Astfel ca mi-a venit in minte, apropo de ce a spus Prajapati mai devreme, ca este importanta atitudinea. Ii dedic acest post pentru gandurile frumoase pe care le-a scris!Avem impresia ca nu putem sa ne intoarcem niciodata dintr-un drum sau de la o decizie pe care am luat-o. Si ramanem sa fim bantuiti de fantasme ale trecutului, gata mereu sa reinvie in amintire, dar nu si in realitate. Sau cel putin asa credem noi. Depinde foarte mult de atitudine, de ceea ce dorim cu adevarat si credem ca merita. Sunt lucruri care ni se intampla o data in viata, sunt persoane unice care ne marcheaza pentru totdeauna, pe care le intalnim pentru ca "a fost scris in stele" .... Nu stiu daca le recunoastem de fiecare data, dar cel putin atunci cand ne dam seama de asta ar trebui sa ne bucuram la maximum de oportunitate... sa nu ajungem sa traim in intuneric, sa nu ajungem sa ne facem ca nu vedem semnele clare. Intrebarea e daca vom avea curaj sa recunoastem o conexiune mentala nemaintalnita, o legatura sufleteasca dincolo de uman. Toate acestea nu ar trebui sa zaca in intuneric, ci sa le iluminam cu puterea sentimentelor si a gandurilor bune. Depinde cum ne pozitionam fata de cei doi poli: lumina si intuneric. Ca si Luna, aratam mereu o fata luminii, pe cand pe cealalta o condamnam permanent tenebrelor. Conteaza ce sau pe cine punem intr-o fata sau in cealalta. Ca in Tarot: ce stii, ce nu stii (ce e in lumina, ce e in intuneric, echivalent la ce constient sau inconstient). Intunericul e tot ce tine de dorinte ascunse, nepotolite si nesecate de nimeni si nimic, incontrolabile, cedaca nu ies la lumina pot ajunge sa ne domine. Si sunt mai presus de orice Karma. O data iesite la lumina pot face viata mai frumoasa. Si pana la urma nu este preferabil sa stam in lumina decat sa bantuim trecutul in intuneric?Toate tin de atitudine si in final, de actiune...

Alete insemnari din blog

Intunericul imbraca vechiul orassatul de haina-i prafuitaiar eu ce m-ascundeam de zi - un lasVin sa intampin negura inchipuitaNu am ales bezna involburataCi o dorinta ce-mi zacea in sufletO, zii! Te simt! Esti lepadataDe-un om ce l-ai facut inert Vine toamna cu toata nostalgia ei. Este in mod clar

Cateva cuvinte despre blog (din Making of): E secret. Povestea se naste si se reinventeaza, nu exista plan editorial, nu exista momente ale subiectului. Asa cum eu scriu blogul, si el ma influenteaza pe mine. “Girl on the Moon” (Foreigner), o poveste ciudata, despre o intalnire in vis,

Daca isi doreste cineva sa vada operele lui Salvador Dali in miscare, atunci sa nu rateze "Arta viselor". Titlul frantuzesc, mult mai sugestiv pentru mesajul filmului (Stiinta viselor) plaseaza personajul principal, Stephane (Gael Garcia Bernal) la limita dintre geniu si nebunie, traind

Zilele astea mi-am amintit de mirifica faptura ce mi-a incantat copilaria… Unicornul sau Inorogul. Gratios si misterios, intruchipeaza idealurile omenirii de frumusete, puritate si eternitate. Si materializeaza si dorinta de a crede in minuni si mistere. De a crede in ceva deasupra tuturor

La intrebarea lui Prajapati m-am gandit sa raspund intr-un post separat pentru ca mi se pare o provocare. Implicatiile sunt mult mai complexe si mai profunde... mi-a evocat atatea lucruri, atatea sentimente!Primul ar fi copilaria. Cand veneau ai mei acasa ma supuneau unui joc: ce alegi, dreapta sau

Recomandari