Emy

despre emy

Haunted

16 Sep 2007
Revin, intrucat sunt foarte inspirata azi.Am tot citit comentariile de pe blog, unora le-am si raspuns. Astfel ca mi-a venit in minte, apropo de ce a spus Prajapati mai devreme, ca este importanta atitudinea. Ii dedic acest post pentru gandurile frumoase pe care le-a scris!Avem impresia ca nu putem sa ne intoarcem niciodata dintr-un drum sau de la o decizie pe care am luat-o. Si ramanem sa fim bantuiti de fantasme ale trecutului, gata mereu sa reinvie in amintire, dar nu si in realitate. Sau cel putin asa credem noi. Depinde foarte mult de atitudine, de ceea ce dorim cu adevarat si credem ca merita. Sunt lucruri care ni se intampla o data in viata, sunt persoane unice care ne marcheaza pentru totdeauna, pe care le intalnim pentru ca "a fost scris in stele" .... Nu stiu daca le recunoastem de fiecare data, dar cel putin atunci cand ne dam seama de asta ar trebui sa ne bucuram la maximum de oportunitate... sa nu ajungem sa traim in intuneric, sa nu ajungem sa ne facem ca nu vedem semnele clare. Intrebarea e daca vom avea curaj sa recunoastem o conexiune mentala nemaintalnita, o legatura sufleteasca dincolo de uman. Toate acestea nu ar trebui sa zaca in intuneric, ci sa le iluminam cu puterea sentimentelor si a gandurilor bune. Depinde cum ne pozitionam fata de cei doi poli: lumina si intuneric. Ca si Luna, aratam mereu o fata luminii, pe cand pe cealalta o condamnam permanent tenebrelor. Conteaza ce sau pe cine punem intr-o fata sau in cealalta. Ca in Tarot: ce stii, ce nu stii (ce e in lumina, ce e in intuneric, echivalent la ce constient sau inconstient). Intunericul e tot ce tine de dorinte ascunse, nepotolite si nesecate de nimeni si nimic, incontrolabile, cedaca nu ies la lumina pot ajunge sa ne domine. Si sunt mai presus de orice Karma. O data iesite la lumina pot face viata mai frumoasa. Si pana la urma nu este preferabil sa stam in lumina decat sa bantuim trecutul in intuneric?Toate tin de atitudine si in final, de actiune...

Alete insemnari din blog

Asa ca m-am gandit, cu ocazia comentariului facut de Pisi pe Ele, sa realizez o paralela intre iubire si democratie (gandindu-ma aici la cetatea greceasca polis). Asa ca, am sa sistematizez pe puncte pentru ca azi am un stil foarte concis (probabil unde am scris enorm aceste zile si … m-am

Nu pot sa nu observ faptul ca deseori in aceasta viata (cel putin) suntem orbi, sau mai bine zis orbiti... Daca ar fi sa analizez de ce, primul raspuns ce-mi vine in minte este destinul. Tema indiana prin excelenta, Maya, sau Zeita ce ne pune un val pe ochi, pentru a ne impiedica sa vedem lucrurile

Am vazut recent un film inspaimantator. De ce? Era viata mea. Nu conteaza filmul, ca as dezvalui prea mult. Dar, da, e trist, tragi-comic, oricum as putea sa-i spun. Cel mai grav proces e cel cu trecutul. Faptele s-au produs, nimic nu poate fi modificat. Pana la urma, orice proces e cu trecutul si

Azi m-a urmarit in continuare veselia ciudata, ca atare nu am o explicatie logica pentru ea, fiind deosebit de contradictorie. Nu am nici macar un motiv sa fiu vesela, probabil e un mod al psihicului de a se apara de lucrurile care il afecteaza. Rau nu e, pentru ca sunt foarte pornita pe treaba

 Nu stiu cum s-ar fi desfasurat lucrurile fara blog. Cel putin intr-o anume perioada a fost ceea ce mi-a trebuit, facandu-ma sa trec mai usor peste momente care am crezut ca nu se vor sfarsi niciodata. Dar au trecut si au lasat amintiri in urma.Plimbare in univers - Amintiri Imi amintesc de

Recomandari