Emy

despre emy

De civitate amoris

13 Apr 2008
Asa ca m-am gandit, cu ocazia comentariului facut de Pisi pe Ele, sa realizez o paralela intre iubire si democratie (gandindu-ma aici la cetatea greceasca polis). Asa ca, am sa sistematizez pe puncte pentru ca azi am un stil foarte concis (probabil unde am scris enorm aceste zile si … m-am saturat): Iubirea si democratia sunt libere intr-un sistem de reguli. Libertatea mea se intinde pana acolo unde incepe libertatea celuilalt… Exista drepturi cu corolarul lor, obligatiile si libertati… cum ar fi cea de exprimare sau “informare”, de intalnire cu amicii etc. Regulile sunt stabilite de comun acord si respectate. Pentru incalcarea lor se prevad “sanctiuni”: in dragoste regulile si sanctiunile sunt nescrise, cu toate acestea tin sa cred ca un cuvant dat are valoarea unui contract scris.Alegerile sunt libere. Din cand in cand alegem, avem acest drept garantat, nu exista fortare si nici mereu acelasi candidat, inscaunat pe viata. Doar ca in iubire, nu exista data de alegeri fixa. Este bine, pentru ca impune responsabilitate mai mare din partea ambilor parteneri… Procesul de alegeri este bidirectional, ambele parti se aleg reciproc si se pot sanctiona reciproc prin alternare :D. Votul nu este secret (!), dar este liber exprimat si direct.Venind la alegeri, fiecare partener face propriile campanii de marketing pentru cucerirea “puterii”. Exista rivali, lupta nu este intotdeauna onesta, campaniile sunt cel putin la fel de elaborate si scumpe (pastrand proportia) ca si cele politice. Investim in imagine (aratam fata care ne convine), in accesorii (… o masina!?), vestimentatie, cosmetice etc. Frivol, nu?Continuarea pe: http://desiderias.wordpress.com/

Alete insemnari din blog

Azi m-au cuprins brusc amintiri. Ascultam ceva muzica dupa doua saptamani stresante. Ce as mai putea sa spun? uneori cand avem nevoie de o persoana care sa ne ajute cu un sfat obiectiv, sincer, neinteresat nu o gasim. M-am trezit in fata unei decizii de luat: pe de-o parte sunt avantajele…

La început traiau pe pamânt fiinte androgine. Aratau ca doi oameni lipiti spate în spate: doua femei, doi barbati sau un barbat si o femeie. Acestia detineau o putere foarte mare, puteau face aproape tot ce gândeau. Zeii se tem de puterea aproape infinita a androginilor si,

Am sa incep cu o concluzie: cele mai frumoase sunt iubirile pierdute, iubirile neimplinite. Oare de ce? Probabil pentru ca ne chinuie mereu intrebarea cum ar fi fost? Pentru ca ne imaginam una dintre cele mai bune lumi posibile? Pentru ca ne blocam intentionat sufletele si ramanem intr-o vesnica

Probabil ca toti trecem prin vremuri de negura, de confuzie, de intrebari fundamentale. Cautam cu disperare raspunsuri prin metode logice sau mistice, avem nevoie absoluta de certitudini. In cautarea noastra ferventa, perpetua, intr-un moment in care credem ca am ajuns intr-un hau fara iesire uitam

Intunericul imbraca vechiul orassatul de haina-i prafuitaiar eu ce m-ascundeam de zi - un lasVin sa intampin negura inchipuitaNu am ales bezna involburataCi o dorinta ce-mi zacea in sufletO, zii! Te simt! Esti lepadataDe-un om ce l-ai facut inert Vine toamna cu toata nostalgia ei. Este in mod clar

Recomandari

Newsletter Ele.ro

reportaj penitenciar
  • person

    "nu voi fi un om obisnuit, pentru ca am dreptul sa fiu extraordinar."

Blog Ele.rochevron_right
Forum Ele.rochevron_right