In ce nu mai credem... ce nu mai dam....

Emy

despre emy

In ce nu mai credem... ce nu mai dam....

14 Sep 2007

Gandindu-ma la credinta si la cat etalam, am ajuns la vesnica tema, cantata de poeti si barzi antici sau contemporani, de toti cu aceeasi patima si acelasi dor: iubirea absoluta, suprema, neconditionata. Chiar ma intrebam in spiritul ideii de vanzator si cumparator de iluzii, daca nu cumva asta este iluzia cea mai bine vanduta de umanitate, visul cu care traim toti si pentru care suntem capabili sa sacrificam totul, ba chiar pe noi insine. Mai mult, am impresia ca de fapt etalam ce am face pentru dragoste si nu avem curaj sa facem...Cati dintre noi traim povesti de dragoste ce ar merita sa fie cantate peste secole? Ideal ireal. Nici nu le cautam, ne multumim cu putin, ne reducem la povesti banale, care vin si trec. Ne complacem in iubiri comode, ce doar ne pun sufletele la adapost. Nu vrem sa traim prea intens, sa nu cumva sa ne ardem. Mediocritatea in care ne afundam ne goleste si ultimele resurse sufletesti. Iar daca apare cineva in viata noastra care ar putea sa ne ridice din nisipurile miscatoare ale banalului, ne inspaimantam, fugim, inchidem portile sufletului cu toate lacatele, pierdem acea persoana intr-un labirint al nehotararii pentru a ne intoarce la viata cea de toate zilele. Ne temem de neobisnuit, de prea mult, de prea intens, si nu ne dam seama cum trece timpul pe langa noi si se instaureaza GOLUL. La un anumit punct incercam sa cautam ceea ce am respins sau am pierdut, dar putea aduce PLINUL in viata noastra. Doar ca uneori poate fi prea tarziu, desi alteori NU. Ne trebuie mult curaj sa revenim la o decizie luata, sa explicam ca suntem dispusi sa traim cu intensitate, dincolo de granita obisnuitului, indiferent ce sacrificii am face. Asta doar pentru a ne recastiga sufletul irosit in iubiri seci, secatuitoare, egoiste, istovitoare... Totul pentru a trai cu adevarat, pentru a gasi ceea ce stim in adancurile noastre ca am cautat!

Alete insemnari din blog

Alegeri Proces de constiinta

Am vazut recent un film inspaimantator. De ce? Era viata mea. Nu conteaza filmul, ca as dezvalui prea mult. Dar, da, e trist, tragi-comic, oricum as putea sa-i spun. Cel mai grav proces e cel cu trecutul. Faptele s-au produs, nimic nu poate fi modificat. Pana la urma, orice proces e cu trecutul si

Ce aude unicornul

Zilele astea mi-am amintit de mirifica faptura ce mi-a incantat copilaria… Unicornul sau Inorogul. Gratios si misterios, intruchipeaza idealurile omenirii de frumusete, puritate si eternitate. Si materializeaza si dorinta de a crede in minuni si mistere. De a crede in ceva deasupra tuturor

Despre ingeri

Am ales sa scriu despre ingeri din motive multiple. Si panala urma neimportante. Ceea ce m-a determinat a fost aparenta si frapanta discrepanta intre inger si opusul sau, demonul, atat de frumos descrisa in literatura. Interesant este ca demonii, fiinte ale intunericului sunt alta moneda a

Lumina si intuneric

Probabil ca toti trecem prin vremuri de negura, de confuzie, de intrebari fundamentale. Cautam cu disperare raspunsuri prin metode logice sau mistice, avem nevoie absoluta de certitudini. In cautarea noastra ferventa, perpetua, intr-un moment in care credem ca am ajuns intr-un hau fara iesire uitam

Framantari de azi

Azi e clar ca nu a fost cea mai buna zi a mea si nici macar nu a fost 13 (deja e 13 in conditiile in care am trecut de 12, dar voi face o conventie si inca ma voi afla in ziua de 12). Si 13 si vineri… Nu am incredere in superstitii, dar nici nu le ignor, dar nu despre asta vreau sa vorbesc.