Emy

despre emy

In ce nu mai credem... ce nu mai dam....

14 Sep 2007
Gandindu-ma la credinta si la cat etalam, am ajuns la vesnica tema, cantata de poeti si barzi antici sau contemporani, de toti cu aceeasi patima si acelasi dor: iubirea absoluta, suprema, neconditionata. Chiar ma intrebam in spiritul ideii de vanzator si cumparator de iluzii, daca nu cumva asta este iluzia cea mai bine vanduta de umanitate, visul cu care traim toti si pentru care suntem capabili sa sacrificam totul, ba chiar pe noi insine. Mai mult, am impresia ca de fapt etalam ce am face pentru dragoste si nu avem curaj sa facem...Cati dintre noi traim povesti de dragoste ce ar merita sa fie cantate peste secole? Ideal ireal. Nici nu le cautam, ne multumim cu putin, ne reducem la povesti banale, care vin si trec. Ne complacem in iubiri comode, ce doar ne pun sufletele la adapost. Nu vrem sa traim prea intens, sa nu cumva sa ne ardem. Mediocritatea in care ne afundam ne goleste si ultimele resurse sufletesti. Iar daca apare cineva in viata noastra care ar putea sa ne ridice din nisipurile miscatoare ale banalului, ne inspaimantam, fugim, inchidem portile sufletului cu toate lacatele, pierdem acea persoana intr-un labirint al nehotararii pentru a ne intoarce la viata cea de toate zilele. Ne temem de neobisnuit, de prea mult, de prea intens, si nu ne dam seama cum trece timpul pe langa noi si se instaureaza GOLUL. La un anumit punct incercam sa cautam ceea ce am respins sau am pierdut, dar putea aduce PLINUL in viata noastra. Doar ca uneori poate fi prea tarziu, desi alteori NU. Ne trebuie mult curaj sa revenim la o decizie luata, sa explicam ca suntem dispusi sa traim cu intensitate, dincolo de granita obisnuitului, indiferent ce sacrificii am face. Asta doar pentru a ne recastiga sufletul irosit in iubiri seci, secatuitoare, egoiste, istovitoare... Totul pentru a trai cu adevarat, pentru a gasi ceea ce stim in adancurile noastre ca am cautat!

Alete insemnari din blog

Multi dintre noi am uitat verbul "a crede". Nu mai credem in nimic. Vorbim din ce in ce mai des  despre valori, misiuni, crezuri, organizatii intregi se dedica lor, oameni sustin ca isi sacrifica existenta pentru ele. In fapt, nu suntem in stare sa credem in noi insine, in cei de

Zilele acestea nu am avut timp sa scriu pe blog, dar nu inseamna ca nu m-am gandit la muuulte lucruri. Mi s-a spus ca e inutil sa scriu. Ba as zice ca este. A scrie pe blog este unul dintre lucrurile care imi fac o deosebita placere si imi dau senzatia de libertate, de cristalizare a gandurilor, de

Este ciudat cum un loc atat de cunoscut si poate banal poate deveni o oglinda a Universului, in toata splendoarea sa, a Universului mic sau a Imensitatii. Azi m-am plimbat in parc (seamana cu o insemnare dintr-un jurnal...) desi cred ca de fapt m-am plimbat prin labirintul gandurilor mele. Cand

Asa ca m-am gandit, cu ocazia comentariului facut de Pisi pe Ele, sa realizez o paralela intre iubire si democratie (gandindu-ma aici la cetatea greceasca polis). Asa ca, am sa sistematizez pe puncte pentru ca azi am un stil foarte concis (probabil unde am scris enorm aceste zile si … m-am

Am plecat in 12 stele Sa caut iubirea… M-am imbarcat pe Argos Sa gasesc dragostea pretioasa, Berbecul cu lana de aur. Cand am ajuns, M-a rapit un semizeu, Ca Zeus sub chip de Taur, Pe Europa. Si am devenit de nedespartit Ca Gemenii Castor si Polux… Am ajuns amandoi Pana la Tropicul

Recomandari