Emy

despre emy

In ce nu mai credem... ce nu mai dam....

14 Sep 2007
Gandindu-ma la credinta si la cat etalam, am ajuns la vesnica tema, cantata de poeti si barzi antici sau contemporani, de toti cu aceeasi patima si acelasi dor: iubirea absoluta, suprema, neconditionata. Chiar ma intrebam in spiritul ideii de vanzator si cumparator de iluzii, daca nu cumva asta este iluzia cea mai bine vanduta de umanitate, visul cu care traim toti si pentru care suntem capabili sa sacrificam totul, ba chiar pe noi insine. Mai mult, am impresia ca de fapt etalam ce am face pentru dragoste si nu avem curaj sa facem...Cati dintre noi traim povesti de dragoste ce ar merita sa fie cantate peste secole? Ideal ireal. Nici nu le cautam, ne multumim cu putin, ne reducem la povesti banale, care vin si trec. Ne complacem in iubiri comode, ce doar ne pun sufletele la adapost. Nu vrem sa traim prea intens, sa nu cumva sa ne ardem. Mediocritatea in care ne afundam ne goleste si ultimele resurse sufletesti. Iar daca apare cineva in viata noastra care ar putea sa ne ridice din nisipurile miscatoare ale banalului, ne inspaimantam, fugim, inchidem portile sufletului cu toate lacatele, pierdem acea persoana intr-un labirint al nehotararii pentru a ne intoarce la viata cea de toate zilele. Ne temem de neobisnuit, de prea mult, de prea intens, si nu ne dam seama cum trece timpul pe langa noi si se instaureaza GOLUL. La un anumit punct incercam sa cautam ceea ce am respins sau am pierdut, dar putea aduce PLINUL in viata noastra. Doar ca uneori poate fi prea tarziu, desi alteori NU. Ne trebuie mult curaj sa revenim la o decizie luata, sa explicam ca suntem dispusi sa traim cu intensitate, dincolo de granita obisnuitului, indiferent ce sacrificii am face. Asta doar pentru a ne recastiga sufletul irosit in iubiri seci, secatuitoare, egoiste, istovitoare... Totul pentru a trai cu adevarat, pentru a gasi ceea ce stim in adancurile noastre ca am cautat!

Alete insemnari din blog

Este ciudat cum un loc atat de cunoscut si poate banal poate deveni o oglinda a Universului, in toata splendoarea sa, a Universului mic sau a Imensitatii. Azi m-am plimbat in parc (seamana cu o insemnare dintr-un jurnal...) desi cred ca de fapt m-am plimbat prin labirintul gandurilor mele. Cand

Comentariile despre eternitate m-au pus pe ganduri. Cum trece timpul? Trece atat de diferit! pentru fiecare dintre noi diferenta dintre clipa si eternitate este imensa. Si eternitatea si clipa sunt fete ale aceleiasi monede. Te intorci cu fata de la clipa catre eternitate, si de la eterntate catre

Vainvit sa ma vizitati in noua mea casa. Imi cer scuze pt comentariile ce nu apar acolo, dar asta se datoreaza faptului ca au disprut in mod ciudat azi dimineata. In plus, au disparut si 2 posturi, pe care eu nu le-am

Cand disperarea ma cuprinde Si vreau sa ma inec in lacrimi Lumina-n suflet se aprinde Si simt in mine focul altei inimi. O inima curata de inger solitar Ce vine-n vis sa ma priveasca Si sa topeasca un dor amar. In felul lui sa ma iubeasca. O! Tu inger calator, frumos ca o parere Vino mai des la

Grecii spuneau ca Luna se indragostise de un pamantean frumos, pe nume Endymion. Si fiindu-i foarte drag, dar neputand sa il duca in lumea ei, l-a adormit pentru a-l contempla in fiecare noapte. Asa cum Luna isi arata fata uneori, alteori se ascunde printre nori, asa este si norocul in

Recomandari