Plimbare in Univers

Emy

despre emy

30 Iun 2007

Este ciudat cum un loc atat de cunoscut si poate banal poate deveni o oglinda a Universului, in toata splendoarea sa, a Universului mic sau a Imensitatii. Azi m-am plimbat in parc (seamana cu o insemnare dintr-un jurnal...) desi cred ca de fapt m-am plimbat prin labirintul gandurilor mele. Cand petice de iarba si de flori, cand ape inselatoate, cand poteci care ma duceau fara sa stiu unde. Potecile misterioase, intortocheate, ca si cararile vietii pe care deseori ne ratacim si nu ne mai aducem aminte de unde am plecat si cum am ajuns intr-un anume loc. Cel mai important: nu mai stim si nu mai putem sa ne intoarcem in acelasi loc din care am plecat, pentru ca acel punct dispare, drumul merge odata cu noi si se sterge in urma noastra ca sa nu-i mai gasim urma. Si nici macar nu ne putem bizui pe pietricelele lui Hansel si Gretel. Toate reperele imaginare, construite, dispar ca un fum si-n urma raman doar amintiri, ca niste stafii ale trecutului ce ne mai viziteaza din cand in cand. Si mai e si apa... Apa mistica si inselatoare, oglinda miscatoare a sufletelor vesnic tulburate de apropierea ei. Peste apa este mereu un pod, ca o intalnire karmica, exact cu destinul. Trebuie mereu sa trecem poduri dar care nu permit reintoarcerea. Ne oglindim in apele suflete ale celorlalti, cateodata mai mult, si mai fidel, alteori, mai putin si mai deformat, aproape ca nu ne recunoastem. Cel mai grav este ca in anumite momente ajungem sa ne identificam cu oglinda mincinoasa si nu mai putejm sa ne smulgem din vraja ei. Bunaoara mi-am amintit de Lake House: apa ii facea pe protagonisti sa traiasca in universuri paralele o poveste cu posibilitatea de "foreward" si "backward" in timp. Ramane un ideal al omenirii sa traverseze timpul, probabil singurul element pe care nu l-a ingenuncheat pana acum. Al doilea mesaj, cel mai ascuns si mai profund arata ca dragostea trece de bariera timpului "canibal", ce nu reuseste sa erodeze sentimentele autentice. Cat adevar se ascunde aici? Nu am raspunsul. Se pare ca si altii il cauta http://www.youtube.com/watch?v=u0rNputcfK0 (dincolo de profunzimea melodiei se adauga valoarea sentimentala), iar eu nu voi inceta sa caut...

Alete insemnari din blog

Duse de vant iubiri pierdute

Am sa incep cu o concluzie: cele mai frumoase sunt iubirile pierdute, iubirile neimplinite. Oare de ce? Probabil pentru ca ne chinuie mereu intrebarea cum ar fi fost? Pentru ca ne imaginam una dintre cele mai bune lumi posibile? Pentru ca ne blocam intentionat sufletele si ramanem intr-o vesnica

Viata de boem

Acum cateva zile treceam printr-o statie de metrou si numai ce cobor scarile, un baiat dragut (am observat eu :D), aparent normal si fara alura de cersetor, canta cu multa pasiune, insotit de chitara, Praf de stele (Vita de Vie): am o chitara deschisa, o foaie nescrisa si praf de stele pe hainele

Iubire suprainventata in "Arta viselor"

Daca isi doreste cineva sa vada operele lui Salvador Dali in miscare, atunci sa nu rateze "Arta viselor". Titlul frantuzesc, mult mai sugestiv pentru mesajul filmului (Stiinta viselor) plaseaza personajul principal, Stephane (Gael Garcia Bernal) la limita dintre geniu si nebunie, traind

De civitate amoris

Asa ca m-am gandit, cu ocazia comentariului facut de Pisi pe Ele, sa realizez o paralela intre iubire si democratie (gandindu-ma aici la cetatea greceasca polis). Asa ca, am sa sistematizez pe puncte pentru ca azi am un stil foarte concis (probabil unde am scris enorm aceste zile si … m-am

Atat de trist ca si ingerii plang

Am neglijat ceva timp blogul… si ii simt lipsa. Gandul mi-a zburat spre blog ascultand melodia Tears from the moon (No Conjure ft. Sinead O’Conner). Versurile imi exprima excelent starea de spirit ca nici nu as avea ce comentariu sa adaug la acestea. Parca mi-ar fi citit