Emy

despre emy

Dumnezeire sau noroi... iubirea....

06 Nov 2007
Despre cum te transforma iubirea ar fi interesant sa postez cateva ganduri, provenite din experienta personala si nu numai. Iubirea te poate duce la ceruri… dar caderea va fi cu atat mai dureroasa cu cat ai indraznit sa te inalti mai sus. Icar al sentimentelor, ce isi face aripi din iubiri aparent eterne cade in genuni intunecoase. Mult mai curios este faptul ca in numele iubirii se comit fapte oribile, sau transformari de personalitate. Este terenul cel mai prielnic pentru “never say never” sau “in dragoste si in razboi totul este permis”. Asa sa fie? Pentru unii, clar raspunsul este da. Dar se impun noi reflectii: Este iubire in numele careia facem orice? Depasim orice limita a compasiunii, moralitatii? Acest “all for love” implica absolut orice? Iarasi raspunsurile variaza… Personal, nu fac orice in numele iubirii. NU ORICE. Pot face tot ce este posibil si acceptabil. Nu zic ca nu e o limita personala si ca pot pierde foarte mult, dar decat un castig nedrept, o vinovatie permanenta ce se asterne ca o cortina grea intre sentimente, cel de langa tine si tu, este preferabila o infrangere demna din care ramai doar cu regretul. Cred ca traim mai usor cu regretul decat cu remuscarile generate de fapte condamnabile. Daca exista alte pareri, nu le voi contrazice.Tine totul de felul in care alegi calea. Te interseaza doar tinta, destinatia, rezultatul? Sau conteaza si drumul? Pana la urma ramanem cu amintirea drumului de cele mai mult ori. Si sa nu uitam ca drumul este de obicei cel mai lung. Betia clipei victoriei este foarte scurta. O data ce am atins o stea, vom pune ochii pe una mai inalta si vom dori s-o atingem pe aceea. Steaua atinsa va fi doar o treapta. Tot ce ne vom aminti este parcursul. Indiferent care va fi rezultatul. Mai mult, in dragoste rezultatul e mereu incert. O relatie este un drum continuu si incercam mereu sa obtinem mai mult, sa mentinem ceea ce avem… Dar nu e vesnic obtinuta. Asta uitam foarte des. Celalalt nu este proprietate privata… Aspect deseori ignorat si care produce foarte multa durere. De la micile reprosuri: “tu mereu ai ceva de facut, nu ai timp de mine” sau pana “nu mergi nicaieri fara mine”, la scene de posesivitate si gelozie ce nu fac decat sa raneasca profund, e doar un pas. Mai pe scurt, trebuie sa invatam sa traim si cu lumea celuilalt, nu numai cu persoana sa. Fiecare om este un Univers intreg, cu trecut, prezent si viitor, cu vise, aspiratii, cu nevoi, nu e un obiect sau sclav in sensul antic al cuvantului. Desi aparent niciodata nimeni nu ar admite ca a vazut in celalalt un obiect, deseori multi se comporta ca si cum ar fi firesc sa fie un obiect! Pana unde se impune o limita relativ la celalalt? Sau: cum aruncam un om din cerurile iubirii in noroiul nefericirii?

Alete insemnari din blog

Zilele astea faceam o lista cu panaceele pentru durerile sufletesti. Cea mai remarcabila descoperire din lista nu este nici pe departe un secret… muzica. Nu sunt o cunoscatoare, dar imi permit sa-mi dau cu parerea la nivel amatoristic. Astfel ca m-am uitat in fisierele muzicale sa vad ce mai

Probabil ca toti trecem prin vremuri de negura, de confuzie, de intrebari fundamentale. Cautam cu disperare raspunsuri prin metode logice sau mistice, avem nevoie absoluta de certitudini. In cautarea noastra ferventa, perpetua, intr-un moment in care credem ca am ajuns intr-un hau fara iesire uitam

Cum este miez de noapte, si nu pot dormi, nu pot spune "Tonight is for dreamers", pentru ca ar insemna ca nu sunt o visatoare, si poate acum chiar nu sunt...Mi-am propus sa-mi iau un interviu la care sa raspund cu sinceritate, fara no comment. Si nu voi evita sa-mi pun intrebari

Azi am avut cea mai ciudata zi de nastere din viata. Oricum nu are rost sa detaliez. Si totusi a lipsit ceva. Nici asta nu am sa detaliez. Aveam asteptari, dar unele nu s-au adeverit. Constientizez ca nu ma pricep la oameni atat de bine cat vreau sa cred. Ramane sa ma bucur de cei ce-mi sunt

Azi m-a urmarit in continuare veselia ciudata, ca atare nu am o explicatie logica pentru ea, fiind deosebit de contradictorie. Nu am nici macar un motiv sa fiu vesela, probabil e un mod al psihicului de a se apara de lucrurile care il afecteaza. Rau nu e, pentru ca sunt foarte pornita pe treaba

Recomandari