Emy

despre emy

Roata Destinului

20 Sep 2007
Intrucat ideea de destin este universala, am gasit doua abordari deosebit de interesante, ce ne pot plasa la extreme: cei ce credem absolut in existenta unei sorti scrise, si cei care credem ca tot ce traim se datoreaza actiunilor proprii. Prima idee este sustinuta de o carte de Tarot, Roata Destinului. Ea simbolizeaza stagnarea si resemnarea celor care sunt. Doar divinitatea poate sa ne indrume si toate evenimentele ce vin nu pot fi influentate deloc de noi. Este expresia suprema a supunerii fata de ceea ce a fost scris si harazit noua. Aceasta carte semnifica si curgerea necontenita a timpului, ce nu poate fi oprit, curgerea monotona... Roata este si timpul fara sfarsit, etern, ce mereu ajunge acolo de unde a inceput. Este apropiat de ideea creatiei indiene, ciclice, care se distruge pentru a se reface.        Runa Destinul este o piatra fara desen. Reprezinta destinul ca o pagina alba, pe care oamenii insisi si-o scriu. Destinul nu este stabilit de nimeni, asa ca avem libertate absoluta in a-l realiza. Aceasta carte este mai aproape de liberul arbitru modern, care ne arata ca suntem proprii nostri stapani.    Aducand un comentariu la cele expuse, cred ca realitatea se situeaza undeva intre cele doua. Ne este dat sa traim anumite experiente, placute sau nu, dar necesare. Uneori pasii nostri merg manati de o forta nevazuta spre noi situatii de viata. Cu toate acestea, prin deciziile pe care le luam ii putem influenta. Raman la ideea ca multe lucruri stau in puterea noastra. Ne putem influenta viata in modul dorit doar daca vrem, ramane sa credem in reusita si sa nu uitam ca in fata noastra se afla o pagina alba ce trebuie scrisa!

Alete insemnari din blog

Ieri mi-a fost dat sa aud urmatoarea confesiune: “nu stiu sa iubesc”. Am ramas initial blocata, dupa care, prima idee care mi-a venit in minte a fost “nu ai gasit persoana potrivita”. As completa eu acum cu: “nu iti dai seama ca iubesti”… Ajung la

Partea I, recunosc ca este usor tragica si se datoreaza unei stari triste ce o aveam. Revin cu sentimente mai insorite. Asa ca am modificat si postul anterior. Dincolo de tristete, raman mereu cu speranta. Desi uneori suntem probabil urmariti de sentimentul ghinionului sau al nefericirii, cred ca

Probabil ca toti trecem prin vremuri de negura, de confuzie, de intrebari fundamentale. Cautam cu disperare raspunsuri prin metode logice sau mistice, avem nevoie absoluta de certitudini. In cautarea noastra ferventa, perpetua, intr-un moment in care credem ca am ajuns intr-un hau fara iesire uitam

Grecii spuneau ca Luna se indragostise de un pamantean frumos, pe nume Endymion. Si fiindu-i foarte drag, dar neputand sa il duca in lumea ei, l-a adormit pentru a-l contempla in fiecare noapte. Asa cum Luna isi arata fata uneori, alteori se ascunde printre nori, asa este si norocul in

Chiar putem sa fim cine vrem pe net? Putem sa ne prefacem in asa masura incat sa nu ne mai recunoastem in oglinda? Sau mai precis ce fascinatie exercita mediul virtual aspurea noastra incat sa ne mutileze in asa natura incat sa intrebam: oare eu sunt aici dincolo de masca de bal? Da si nu... Ca sa

Recomandari