Jocul cu moartea

De-a viata si de-a moartea

ia de la fiecare doar cat poate sa dea si da fiecaruia doar cat merita.

10 Dec 2009

Un copil s-a sinucis pentru ca avea note mici la matematica. Un adolescent se sinucide in urma unei relatii cu o profesoara. Lumea cauta vinovati, o fi profesorul de matematica, o fi profesoara care l-a inlocuit pe Eminescu cu Kama Sutra. De fapt, acesti copii traiau intr-o alta realitate. Noi ii vedeam ca pe niste copii iar ei traiau drame de adulti. De fiecare data, la fiecare caz mi se parea ca acesti mici oameni mari nu au fost intelesi. Copilului cu note mici la matematica i se promisese o bataie zdravana, parinteasca, daca nu isi indreapta situatia scolara. Atunci cand tatal va veni acasa. Tatal avea treburi importante, treburi de om mare, era plecat, muncea in strainatate, avea probleme de rezolvat, o familie de intretinut. Profesorul de matematica se straduia sa ii bage baiatului rebel materia in cap si nu era vina lui daca copilul nu invata. El dadea note mici si ameninta cu corigenta Atat, mai mult ce sa faca? In aceasta poveste mai era insa si un copil. Un copil care se temea de bataia promisa de tata, desi nu cred ca aceasta era teama cea mai mare. Copilul se confrunta cu propria imagine sfaramata putin cate putin. Vroia sa fie bun, sa fie destept, sa ii faca pe parinti sa fie mandri de el, dar nu reusea, era neputincios. Incerca sa isi strige neputinta, dar nu reusea pentru ca un copil cu note mici trebuie pedepsit, sau oricum nu trebuie luat prea mult in seama. Si atunci neputinta s-a transformat in ura. Si pentru ca nu isi putea striga ura impotriva celor pe care ii iubea la fel de mult cum ii ura, aceasta ura s-a intors impotriva lui, nemernicul, neputinciosul, care nu merita sa traiasca. Intr-o zi s-a aruncat de pe bloc. Inainte de asta, le-a scris parintilor ca ii iubeste, dar ca nu poate sa se ridice la inaltimea asteptarilor lor.Un adolescent iubea o profesoara. Suna chiar banal, cred ca toti am fost indragostiti macar o data de un profesor, de un star, de un idol de carton inzestrat in mintea noastra cu toate calitatile unui Fat Frumos sau ale unei Ilene Cosanzene. Acesti idoli au ramas in coltul sufletului nostru ca baza pentru relatiile viitoare, reale,bune sau rele. Am invatat cu totii de-a lungul vietii ca idolii sunt perfecti doar in poze si ca realitatea este altceva, ca viata este altfel. Acest adolescent nu a invatat insa aceasta diferenta. Cei din jur il priveau ca pe un copil si il tratau ca pe un copil. Dar pe acest “copil” nu l-a invatat nimeni ca atunci cand intri intr-o relatie, este nevoie de partea din tine care reprezinta adultul, omul mare. O relatie inseamna sa accepti si pierderea, sa accepti ca celalalt nu respira in ritm cu tine, ca are alte opinii, alta viata, alta experienta, ca este liber sa traiasca, chiar sa traiasca departe de tine. Si cu toate astea, tu sa ramai acelasi, sa ai incredere ca daca cineva te considera rau este parerea lui si nu este obligatoriu ca tu sa fii rau. Adolescentul nu a stiut aceasta lectie inainte sa intre in relatie, iar cand a dat piept cu realitatea celuilalt, a suferit si a urat atat de tare, incat s-a hotarat ca pedeapsa sa fie pe masura suferintei. S-a distrus pe sine pentru ca vroia sa distruga femeia iubita.Stim sa fim parintii copiilor mici, dar nu mai stim sa fim parinti atunci cand copilul creste. Stim sa ii hranim, stim sa ii imbracam, stim la ce gradinite sau scoli sa ii indrumam, dar nu stim intotdeauna sa ii invatam sa faca fata vietii si mai ales momentelor dificile. Cel mai frumos cadou pe care il putem face copiilor nostri este sa ii facem sa aiba incredere in puterile lor, in calitatile lor, sa poata sa treaca prin experientele vietii fara sa se piarda pe sine.

Alete insemnari din blog

Agresivitatea intre rau si bine

Agresivitatea este o componenta normala a devenirii noastre psihologice si a cresterii noastre. Agresivitatea ne ajuta sa cerem ce ne dorim, sa ne afirmam, sa ne facem simtita prezenta, sa refuzam, sa “facem” in general. Lipsa agresivitatii duce la comportamente pasive, la non afirmare

Feminitate si maternitate

Pe langa latura sociala si componenta medicala, maternitatea are si o latura profunda, inconstienta. Nasterea unui copil este un moment magic din viata unui cuplu. Insa maternitatea cu toate implicatile ei, nu incepe odata cu nasterea copilului ci inca de la conceptie, cu tot ce se exprima aici,

Viata si noroc

In copilarie, invatam sa cunoastem realitatea cu ajutorul povestilor si al basmelor. In povesti se poate orice, oricat de repede. Peste noapte, Cenusareasa devine printesa, dovleacul devine caleasca intr-un moment, iar un biet orfan ajunge sa stapaneasca un regat, ajutat de un motanel recunoscator.

Aniversare de carton

Am fost la o aniversare intr-un cunoscut loc unde se fac petreceri pentru copii. Micutii, care iau intotdeauna partea buna a lucrurilor, s-au distrat, parintii au cheltuit bani, fapt care i-a facut sa se simta parinti buni, adultii au socializat la o cafea, totul a fost perfect.

Abandonul ca mod de viata

Copiii adoptati sunt la originile lor copii abandonati. Pentru ca dupa lunile certe in care au trait intr-o singura fiinta si cu o singura respiratie, alaturi de o mama, odata cu nasterea, ei nu o mai regasesc. Oricine ar fi langa ei si oricata caldura ar simti, acesti copii traiesc sentimentul