Viata si noroc

De-a viata si de-a moartea

ia de la fiecare doar cat poate sa dea si da fiecaruia doar cat merita.

22 Ian 2010

In copilarie, invatam sa cunoastem realitatea cu ajutorul povestilor si al basmelor. In povesti se poate orice, oricat de repede. Peste noapte, Cenusareasa devine printesa, dovleacul devine caleasca intr-un moment, iar un biet orfan ajunge sa stapaneasca un regat, ajutat de un motanel recunoscator. Cu timpul devenim oameni mari si ne confruntam cu realitatea. Realizam ca lucrurile nu sunt atat de simple si ca din pacate viata nu este poveste. Realitatea presupune actiune, implicare, vointa, motivatie, planuri, incercari, nereusite. Atunci incercam sa ne construim o realitate a noastra, unde sa retraim cu succes povestile copilariei. Inventam jocuri pe calculator si traim cu frenezie o realitate paralela, in care avem mai multe vieti, in care ne alegem personajul, in care suntem asa cum vrem noi sa fim si o luam de la capat fara sa pierdem sau sa investim ceva. Banii si reusita financiara fac si ele parte din aceasta lume de poveste. In fond printesele aveau rochii frumoase si stateau intr-un palat, iar regii stapaneau tinuturi peste mari si tari. In realitate cum am putea sa ne obtinem din nou fericirea si multumirea pe care o aveam in copilarie facand parte dintr-o lume de povesti? Jucam la loterie si visam cu ochii deschisi. Premiul cel mare ne trimite in tari exotice, in case luxoase cot la cot cu personalitati pe care le admiram pe copertile revistelor. Banii de la loterie ne pot ajuta sa ne realizam dorinte pe care nici macar nu avem curajul sa le rostim vreodata. Nu cred ca este ceva rau in a visa, nu cred ca acel moment de fericire in care ne visam pe un vas in mediterana poate dauna sanatatii, dimpotriva. Totusi, ce se intampla cand nu avem curajul sa facem nimic, sa incercam sa realizam ceva, agatandu-ne de acel ipotetic: daca as castiga la loterie….. Am intalnit adesea in viata acest DACA. Daca as avea bani, as face asta, daca as fi avut noroc as fi fost in alta parte, daca as castiga un premiu la loterie… Am intalnit chiar un adolescent care intrebat ce isi doreste si care ar fi pasii de urmat spre visul lui, a raspuns sec dar foarte sincer: doar daca castig la loterie. Noi ne construim de-a lungul vietii, pierdem, castigam, dobandim experienta, adunam esecuri, ne maturizam. Cred ca intotdeauna merita sa incerci sa faci ceva ce iti doresti si intotdeauna merita sa vrei sa faci ceva pentru tine. Poti sa joci la loterie si sa visezi ce vei face cu banii. Poti sa te uiti la filme si sa te visezi puternic, poti sa te joci pe calculator si sa devii supererou. Dar atunci cand aceasta fictiune devine realitate si viata ta devine o simpla fictiune, lucrurile nu mai stau foarte bine. Oare am putea incerca exercitiul sa ne inchipuim ca suntem printese in familia noastra, ca acel colt in care ne simtim bine este un palat si ca daca ne-am dori cu adevarat am putea sa facem orice dorim? Sau am putea avea echilibrul sa aflam daca merita intr-adevar sa ai toate lucrurile la care visezi? Sunt cu adevarat importante pentru noi in asa fel incat sa renuntam la viata noastra de azi pentru a trai o alta existenta, chiar si una de poveste?

Alete insemnari din blog

Abandonul ca mod de viata

Copiii adoptati sunt la originile lor copii abandonati. Pentru ca dupa lunile certe in care au trait intr-o singura fiinta si cu o singura respiratie, alaturi de o mama, odata cu nasterea, ei nu o mai regasesc. Oricine ar fi langa ei si oricata caldura ar simti, acesti copii traiesc sentimentul

Ma plictisesc de viata mea

Am auzit zilele acestea o intrebare “serioasa”: Cum sa nu te plictisesti? La intrebarea asta se astepta si un raspuns, iar mie imi trecea prin cap doar “da’ de ce”?Adica de ce sa nu te plictisesti de ceea ce faci? Daca ceea ce faci nu te satisface, daca nu ai nici un

Copiii care supravietuiesc

Nu am intalnit nici un parinte care sa isi propuna deliberat sa faca rau copilului sau, dar cate oare din comportamentele parintilor nostri sau ale noastre ca parinti isi vor pune amprenta asupra adultului de maine. Discutiile cu adolescentii m-au facut sa ma gandesc ca de multe ori, parintii pot

Agresivitatea intre rau si bine

Agresivitatea este o componenta normala a devenirii noastre psihologice si a cresterii noastre. Agresivitatea ne ajuta sa cerem ce ne dorim, sa ne afirmam, sa ne facem simtita prezenta, sa refuzam, sa “facem” in general. Lipsa agresivitatii duce la comportamente pasive, la non afirmare

Jocul cu moartea

Un copil s-a sinucis pentru ca avea note mici la matematica. Un adolescent se sinucide in urma unei relatii cu o profesoara. Lumea cauta vinovati, o fi profesorul de matematica, o fi profesoara care l-a inlocuit pe Eminescu cu Kama Sutra. De fapt, acesti copii traiau intr-o alta realitate. Noi ii