Prietenie?

Prietenii

nimic nu este intamplator

27 Feb 2007

Prietenia, un mit sau realitate? ….Danei Inca de copil stiam ca prietenii exista doar ca sa te invete ce inseamna suferinta tradarii si disperarea noptilor in care imi jeleam suferinta. De mica, Dumnezeu m-a invata lectia neincrederii atunci cand prietena mea cea mai buna mi-a furat iubitul sau cand alta amica ma para profesorilor ca citeam pe sub banca. Culmea este ca dupa atata experiente <prietenesti>, intr-o zi, nici eu nu mai stiu cand am avut revelatia asta, mi-am dat seama ca cel mai bun prieten al meu sunt chiar eu si ca oamenii nu merita sa-i ridici la rang de Cavaleri, indifferent cat de mult ti-ai dori.Poate vi s-a intamplat sa va intrebati de ce suntem atat de avizi de prieteni si de ce tocmai prietenul care iti cunoaste toate secretele, este cel de care trebuie sa ne ferim in primul rand. Poate nu intamplator, in scoala generala suntem invatati proverbe cum ar fi: Doamne apara-ma de prieteni, ca de dusmani am eu grija. Mi-am ghidat toata viata pe acest principiu sanatos, mi-am tinut fortificat zidul din jurul inimii mele, am reusit sa trec prin viata fara a avea prea multe suferinte cauzate de altii oameni, nu am asteptat niciodata ca cineva sa ma iubeasca dezinteresat.Nu spun ca este cea mai fericita metoda de a te eschiva de trauma emotionale, dar spun ca felul in care stim sa ne aparam de cel mai crud vertebrat de pe Pamant ne va tine departe de nopti pline de intrebari si multe lacrimi varsate.Cand te indragostesti este altceva. Iubesti pana la epuizare, cu inima si trupul. Te arunci cu capul inainte in vraja iubirii, cautam infrigurati semnele imperecherii, al cuplului si al familiei. Ne dorim cu disperare ca loialitatea sa devina o chestiune fireasca, iar dragoste sa anuleze orice pericol al tradarii. Si totusi… …<ai grija pe mana cui te dai>. Despartiri peste despartiri, infidelitate si divorturi. Iata, in unele cazuri ce inseamna o prietenie pe viata. Si vin si intreb iar…de ce nu ne invatam odata minte?Pentru ca nu avem cum…as spune eu. Intr-o zi, normal ca m-am indragostit si eu. Atat de mult si atat de profound incat m-am maritat. Pot spune ca regula ca sa fie perfecta trebuie sa aiba si o exceptie. Iar eu spun, azi, dupa atatea frici, teste si sperante ca mi-am gasit exceptia. Nu ma sfiesc sa spun, ca dupa atatia ani de cautari, am reusit sa daram zidul din jurul inimii, utima frontiera, si sa am incredere intr-un om. Nu pot sa va descriu cat de fericita am fost sa gust din nou din acest sentiment eliberator al increderii neconditionate. Nu pot sa nu descriu cat de minunat te poti simti atunci cand increderea si loialitatea este parte integranta din viata ta. Confort si poezie, liniste si siguranta…sunt numai cateva din sentimentele pe care le gustam atunci cand avem un prieten langa noi.S-au scris mii de randuri in cinstea prietenilor, mii de poezii, romane si nuvele. Eroice sau de dragoste, prietenia este descrisa ca un aphrodisiac care ne starneste intodeauna dorintele. Prietenia, cred ca este cel mai complex sentiment. Te obliga la rasete, veselia sau tristeti si lacrimi…pentru celalalt. Sacrificiu si compromisiuri de dragul unui prieten…ce sentiment inaltator!Iubitul meu, culmea ironiei, era atat de deschis catre oameni, cald si generos cu cei din jur, plin de prietenii, incat m-am gandit mult timp ca Dumnezeu vrea sa-mi dea alta lectie…prin el. Incetul cu incetul, am invatat de la el ca totusi..e bine sa incerci, e bine sa oferi sanse si ocazii oamenilor sa se apropie de tine. Sa transformi amicii in prieteni, in oameni in care poti sa te bazezi, in care poti avea incredere. Discutii interminabile pe acest subiect, in care vehementa mea in a ma apara de oameni era combatuta de caldura si generozitatea lui.M-am lasat convinsa pana la urma si dorinta de a mai simti inca o data acest sentiment minunat al prieteniei m-au facut sa-mi deschid dupa atata timp inima catre cei din jur. Acum, daca este sa vorbim din nou de proverbe, l-as allege pe acesta…cu o mana ti se da si cu alta ti se ia. Cred ca orice in viata trebuie platit. Indiferent sub ce forma, o prietenie este greu de tinut. Cel de Sus nu ne invata cum putem deveni mai buni si mai generosi, decat printr-o carte, Biblia, dar care este atat de mare incat putini sunt cei care o citesc, dar si mai putini sunt cei care o inteleg. Orgoliul si maindria, de departe defectele preferate ale Diavolului, sunt atat de raspandite printe oameni, incat cu greu iti mai dai seama, unde se opreste si unde se termina. Dumnezeu ne spune sa fim buni, intelegatori si lipsiti de fatarnicie. Dar cum sa facem cand mandria a ajuns la rang de virtute si orgoliu este acceptat in orice casa, cuplu, educatie?Si atunci ma intreb…exista prietenie? Si daca da..pana unde merge ea? Pana cand unul dintre noi decide ca orgoliul este mai puternic decat sentimentul intelepciunii si al bunatatii?Cu putin timp in urma din nou, viata m-a adus cu picioarele pe pamant. Mi-am adus aminte de gustul amar al neputintei, al neintelegerii si al rautatii. M-a facut sa ma intreb de ce oamenii sunt guvernati de aceiasi mandrie si de acelasi orgoliu. M-a facut sa ma intreb de ce nu este de ajuns un ghiocel ca totul sa se intoarca de unde a ramas. Am fost si eu tentata cu drogul fatarniciei, insa lectiile pe care le-am invatat de la altii m-au facut in cele din urma sa stiu ca nimic nu este rau prin nastere si nimic rau nu poate fi reparat.Am avut o prietena, as putea spune acum, retrospectiv. In inima inca o mai am, inca ii mai port caldura de altadata. Cu tot ce reprezenta ea, bune si rele, zambete si lacrimi, necazuri si bucurii, inca mi-e draga. A fost langa mine cand mi-a fost bine si cand mi-a fost rau, alaturi de care am fost la randu-mi in clipele ei de rascruce, dar si in zilele pline cu soare. Am trait impreuna de toate, ne-am spus multe, ne-am facut surprize, ne-am trimis ganduri . Pana intr-o zi, cand viata ne-a pus la zid. Ne-a condamnat la tacere, absenta, chiar indiferenta. Dintr-o data, a disparut tot ce a fost minunat si cald, s-a risipit intr-o clipa tot ce simteam, am uitat intr-o secunda tot ce ne-ai invatat tu, Doamne. Si vin si intreb …prietenia este mit sau realitate? Je, 18 februarie 2007

Alete insemnari din blog

Orbire genetica

Dragostea este o prostie…J Aseara am stat la taclale cu o cunostinta vorbind nimic in multe cuvinte. Era cald afara, cu stropi de ploaie timizi pe la geam…si omoram plictiseala dupa amiazii cu ineptii de tot felul. Fireste ca acum regret timpul pierdut a nu stiu a cata

Marele JOB

Ceasul cel de pe urma…. Vorbeam cu ani in urma cu un amic despre vreme, soare si lucruri neinsemnate. Palavrageala inutila ne caracterizeaza pe toti atunci cand nu prea stim ce sa spunem, de ce spunem si …ce cautam acolo.Imi spunea acel amic printre doua prognoze meteo,

Mai nimic

„nu esti în apele tale“ — îmi spune un prieten. „Ai mereu ceva de obiectat.“ E adevarat. Cînd esti prost dispus devii, brusc, „obiectiv“. Vezi lucrurile si oamenii în lumina lor „adevarata“, adica insuficienta: vezi

Recunos. Sunt prost !

Mai e putin si taiem porcul; sarbatorim ignatul.Mai e putin si aderam; sarbatorim integratul.Mai e un an si facem 18; sarbatorim majoratul.Retroactiv îl admir pe Postelnicu si plusez: nu numai ca am fost un dobitoc, dar sunt si un prost.Sunt un anonim (si omonim cu ceilalti Nimeni)

Avem Timp

Avem timp pentru toate. Sa dormim, sa alergam in dreapta si-n stanga, sa regretam c-am gresit si sa gresim din nou, sa-i judecam pe altii si sa ne absolvim pe noi insine, avem timp sa citim si sa scriem, sa corectam ce-am scris, sa regretam ce-am scris, avem timp sa facem proiecte si sa nu le