Prietenii
nimic nu este intamplator
Marele JOB
Alete insemnari din blog
Prietenia, un mit sau
Am citi mai demult, in revista The One, cred, un articol scris de o doamna care ridica la rang de monument pe altarul unei virtuti laudabile…dedicarea intregii noastre vieti …slujbei, serviciului, job-ului…sau cum se mai spune.Citeam si nu-mi venea a crede. Rand dupa rand
Avem timp pentru toate. Sa dormim, sa alergam in dreapta si-n stanga, sa regretam c-am gresit si sa gresim din nou, sa-i judecam pe altii si sa ne absolvim pe noi insine, avem timp sa citim si sa scriem, sa corectam ce-am scris, sa regretam ce-am scris, avem timp sa facem proiecte si sa nu le
„nu esti în apele tale“ — îmi spune un prieten. „Ai mereu ceva de obiectat.“ E adevarat. Cînd esti prost dispus devii, brusc, „obiectiv“. Vezi lucrurile si oamenii în lumina lor „adevarata“, adica insuficienta: vezi
Mai e putin si taiem porcul; sarbatorim ignatul.Mai e putin si aderam; sarbatorim integratul.Mai e un an si facem 18; sarbatorim majoratul.Retroactiv îl admir pe Postelnicu si plusez: nu numai ca am fost un dobitoc, dar sunt si un prost.Sunt un anonim (si omonim cu ceilalti Nimeni)