The One...?

Prietenii

nimic nu este intamplator

09 Iul 2007

Am citi mai demult, in revista The One, cred, un articol scris de o doamna care ridica la rang de monument pe altarul unei virtuti laudabile…dedicarea intregii noastre vieti …slujbei, serviciului, job-ului…sau cum se mai spune.Citeam si nu-mi venea a crede. Rand dupa rand era o inchinare muncii continue, asiduee, de dimineata pana noaptea, fara weekend-uri, fara seri tihnite, fara nimic altceva..decat telefonul mobil, agenda, obligatii, termene si mai stiu eu ce clienti.Era o denigrare continua a valorilor reale ale vietii, asa cum ne-au invatat parintii nostril (daca ne-au invatat…), era o negare permanenta a conditiei de a exista, o substituire a conditiei umane, transformand Omul in robot muncitor si fara dorinte pentru sine. Si toate aceste randuri scrise chiar intr-o revista care are titlul The One…Aceea. Am zambint cretin gandindu-ma ca daca as avea pretentia de a fi Aceea, nu ar trebui decat sa muncesc de dimineata pana seara, ar trebui sa uit ca mai exist, ca am trairi, dorinte, sa uit ca Dumnezeu nu este darnic cu timpul, sa-mi insusesc intructiunile de a fi folosita si sa…muncesc frate pe rupte. Sa-mi las viata pe birou, sa fiu mandra ca plec noaptea de la servici si apoi…sa ma culc ca sa-mi incarc bateriile robotice pentru a doua zi de “folosinta”.Iar ca sa fie articolul cat mai explicit…doamna respectiva mai spune ca numai asa putem sa lasam ceva in urma noastra…ce? Nu mai spune…pesemne ca nici dansa nu stie sau nu a descoperit inca…Ma gandesc ca poate se refera la glorie…dar nu cred ca stie ca Gloria este trecatoare…nu te tine decat…o clipa, in nici un caz o eternitate. Evident ca pot fi contrazisa de doamna cu pricina, dandu-mi exemple niste nume sonore si faimoase…de oameni care au muncit de dimineata pana seara, ramand in aminitirea noastra, invatatnd la scoala despre ei si despre ce au facut ei…,dar nu cred ca exista asemanare intre doamna journalist si Einstein sau…Ogily.Probabil eu nu am dreptate. Si totusi….vineri m-a sunat o amica. Director financiar la o multinationala…si m-a anuntat ca…a vandut tot si se muta in Hateg. In casa bunicilor..in varf de deal… si-a dat seama ca nu este inca tarziu ca la 40 de ani sa inceapa viata. Ca pana acum a fost inhamata la jug si ca s-a simtit ca a trait intr-o cusca…si ca incepuse sa perceapa colivia ca pe propia casa…si ca …si ca…Am amutit ! Cata forta trebuie sa ai sa poti lua asemenea decizii? Cat curaj trebuie sa ai sa renunti la probleme, sa renunti la telefon si email-uri, la masini si pantofi cu toc? Ce putere trebuie sa te anime sa poti privi viata in ochi si sa-I spui cu inversunare si sunet de biruinta: Gata! Te traiesc !Caz rar…amica asta a mea. O admir, dar nu am curaj…parca tot in cercul roboticii imi vine sa ma misc. Parca sunt prea lipita de birou si calculator…Uneori ma gandesc ca sunt ca un fluture fara aripi…frumos, viu, am tot ce ar putea Dumnezeu sa-mi dea… dar am uitat sa zbor. Cred ca borcanul de sticla imi este casa si vazduh, iar fereastra apartamentului este cerul…Iar daca eu sunt asa, de ce nu ar fi si altii la fel…chiar daca sticla borcanului este de Murano, capacul este Versace si fereastra este a unei vile prea mari.Si uite asa am gasit raspunsul la articolul acelei doamne flutur din The One…

Alete insemnari din blog

Mai nimic

„nu esti în apele tale“ — îmi spune un prieten. „Ai mereu ceva de obiectat.“ E adevarat. Cînd esti prost dispus devii, brusc, „obiectiv“. Vezi lucrurile si oamenii în lumina lor „adevarata“, adica insuficienta: vezi

Prietenie?

Prietenia, un mit sau

Avem Timp

Avem timp pentru toate. Sa dormim, sa alergam in dreapta si-n stanga, sa regretam c-am gresit si sa gresim din nou, sa-i judecam pe altii si sa ne absolvim pe noi insine, avem timp sa citim si sa scriem, sa corectam ce-am scris, sa regretam ce-am scris, avem timp sa facem proiecte si sa nu le

Pentru Horia

Pentru Horia De la lume copiate si adunate…. Omul trebuie sa aiba si prieteni si dusmani. Prietenii il invata ce trebuie sa faca, dusmanii il obliga sa faca ceea ce trebuie.Viata poate fi inteleasa numai privind inapoi, dar trebuie traita privind inanite pentru ca este de o

Recunos. Sunt prost !

Mai e putin si taiem porcul; sarbatorim ignatul.Mai e putin si aderam; sarbatorim integratul.Mai e un an si facem 18; sarbatorim majoratul.Retroactiv îl admir pe Postelnicu si plusez: nu numai ca am fost un dobitoc, dar sunt si un prost.Sunt un anonim (si omonim cu ceilalti Nimeni)