O fila dintr-o carte deschisa

nu regreta niciodata ceea ce ai indraznit sa faci ...regreta ce nu ai facut si ai vrut

dilema

23 Oct 2006
     Traim intr-o lume a conjuncturilor. Am avut o discutie , de fapt nu discutie ci mai mult o cearta cu sora mea dupa ce am vazut filmul Original sin. Vorbeam  despre motivele pe care le are la un moment dat omul sa actioneze  imoral. Acum nu stiu poate sunt eu mult prea intelegatoare , poate intr-adevar precum afirma si ea  iert prea mult  desi nu inteleg  ideea de a ierta atat cat trebuie ...e prea relativ  "atat"  din punctul meu de vedere, dar am invatat sa nu judec oamenii neaparat dupa fapte cat dupa conjunctura faptelor. Oamenii gresesc, lumea nu e perfecta , iubirea nu e ideala asa cum afara nu e mereu cald si soare. Am vorbit despre inselat, ca ea nu ar putea trece niciodata peste asa ceva chiar daca il iubeste enorm pe prietenul ei si sunt intr-o relatie stabila de mai bine de 2 ani, ca ea nu poate fi ca mine dat fiind faptul ca am iertat o data o astfel de greseala. Si iar revin ...oamenii nu sunt perfecti iar conjuncturile sunt atat de diferite si spun atat de multe....poate intr-adevar am fost naiva dar ma intreb totusi iertarea nu face si ea la un moment dat parte din iubire ? Atunci cand regretele sunt sincere ....oare chiar ca om fiind poti inchide usa celui pe care l-ai iubit si poate inca il mai iubesti?Nu as putea ierta niciodata violenta fizica, asta sub nici o forma. Tot timpul am spus "Imi dai o palma, fii sigur ca a doua nu mai ai cui sa o dai pt ca as fi de mult timp plecata ", dar totusi fiecare om merita a doua sansa in cazul in care conjunctura il scuza intr-o anumita masura, s-a ratacit intre ceea ce vrea si ceea ce presupune ca vrea la un moment dat. Nu zic ca daca te inseala o data si a doua oara si tu tot ierti cautandu-i scuze atunci deja respectul pentru propria persoana efectiv ti-l calci in picioare... dar totusi suntem oameni ....toti gresim e firesc      

Alete insemnari din blog

Am aripile frante....Am zburat cat am putut de sus, sa imi ating visul cu ele...si m-am lasat apoi in gol . Am cazut, si m-am izbit de realitate atat de puternic incat s-au frant.Ma doare ..:(( . Am picat inapoi in glod....sunt un copil mic , murdar si plin de glod care sta cu capul pe genunchi si

gandul meu a plecat ....a plecat aciolo unde doar el poate ajungegandule nu fi rau ia-ma si pe mine ..zi-mi unde si vin si eu ,nu vezi ca nu mai pot, nu vezi ca ma lasi aici singura cu sufletul meu, iar sufletul meu plange, cum sa il opreschai vino inapoi si ajuta'ma sau ia'ma cu tine

   M-am trezit azi ca ma uitam in oglinda . Ma priveam , nu ma priveam pe mine fizic , incercam sa ma uit la mine prin mine. Se spune ca omului ii trebuie o viata intreaga sa se cunoasca pe sine iar eu nu incetez sa ma uimesc pe mine insami.Ma uitam la mine si aveam senzatia ca nu eram eu

    Ma simt in fatza unei mari intersectii. Am mers pana acum ba pe un drum ba pe altul , m-am intors, m-am ratacit , m-am regasit si acum ma vad aici stand. Cel mai ciudat e ca nu vreau sa inaintez pe nici un drum precis . Pt prima data viitorul ramane in viitor, fara planuri fara

    Poate ar trebui sa merg la somn ca deh....maine e o alta zi de munca , iar trebuie sa ma trezesc dimineatza, sa alerg sa prind un mijloc de transport in comun si sa inghet in statie pana ce vine cel potrivit dar ceva ma opreste. Ceva in sufletul meu imi zice sa mai stau caci

Recomandari