O fila dintr-o carte deschisa

nu regreta niciodata ceea ce ai indraznit sa faci ...regreta ce nu ai facut si ai vrut

Asa sunt azi ...

20 Oct 2006
    Poate ar trebui sa merg la somn ca deh....maine e o alta zi de munca , iar trebuie sa ma trezesc dimineatza, sa alerg sa prind un mijloc de transport in comun si sa inghet in statie pana ce vine cel potrivit dar ceva ma opreste. Ceva in sufletul meu imi zice sa mai stau caci poate.....poate in seara asta ai sa intelegi mai multe.Poate va aparea asa ca o sclipire de moment solutia intregii tale vietzi. Ma intreb  daca stiu ce vreau ...imi dau seama ca sunt un om capricios , dar simt ca  intr-o zi m-as putea schimba, as putea sa dau tot fara sa astept nimic si in sfarsit sa fie apreciat gestul.  In viatza asta am trai totul la maxim, fiecare traire si-a pus amprenta in inima mea, fiecare persoana care a avut ceva de spus a ramas acolo undeva in constiinta si in sufletul meu. In viatza asta am iertat , am iertat cat am putut, si am uitat fiecare palma luata de la viatza, poate ar fi trebuit sa fiu mai rea, sa incerc sa ma pun pe primul plan macar o data in viatza. Imi dau seama ca iubesc oamenii , ca nu as putea fara ei in preajma , ca imi iubesc prietenii , familia , si ca am iubit cat am putut de mult de fiecare data cand am avut ocazia. Mi-as dori sa fiu iubita macar un sfert din cat am iubit eu pana acum si as fi un om fericit. Acum sunt putin melancolica, dar cred ca oricine este la un moment dat si mai ales la un ceas tarziu in noapte. Imi doresc, imi doresc sa fiu ascultata, sa fiu tinuta in brate si sa mi se spuna macar acum si mie "totul o sa fie bine" , asa cum am spus eu de atatea ori. Mi-as dori sa ma trezesc dimineazta si sa aleg mijlocul de transport potrivit din viatza mea care sa ma duca in acel loc cald si primitor unde sa pot fi si eu in sfarsit fericita        

Alete insemnari din blog

    Ma simt in fatza unei mari intersectii. Am mers pana acum ba pe un drum ba pe altul , m-am intors, m-am ratacit , m-am regasit si acum ma vad aici stand. Cel mai ciudat e ca nu vreau sa inaintez pe nici un drum precis . Pt prima data viitorul ramane in viitor, fara planuri fara

    Sunt stupefiata. Ma uimeste lumea din jur si eu care ziceam ca absolut nimic nu ma mai poate uimi prea mult. Ma intreb pana unde poate ajunge ipocrizia si totusi niciodata nu reusesc sa ii vad limitele. Pe zi ce trece mai aud sau mai vad una care sa ma lase fara replica. Ma

   M-am trezit azi ca ma uitam in oglinda . Ma priveam , nu ma priveam pe mine fizic , incercam sa ma uit la mine prin mine. Se spune ca omului ii trebuie o viata intreaga sa se cunoasca pe sine iar eu nu incetez sa ma uimesc pe mine insami.Ma uitam la mine si aveam senzatia ca nu eram eu

Stateam si ma gandeam acum la ultimul an din viata mea. Probabil pentru ca am inceput sa constientizez cam cat de putin a mai ramas din anul acesta. Nu pot sa cred cam cat de mult am putut sa ma schimb in decursul unui singur an . Cate suturi mi-am luat , cate pagini am dat , cate dezamagiri si

     Sa revenim la starea mea de-a dreptul deplorabila as putea spune. Incep sa cred ca mi se trage de la anotimp.:).La ce ma gandeam azi....ca m-am saturat de tiparele pe care singura mi le impun, de procesele de constiinta  care  mi le fac de obicei, de stilul 

Recomandari