Feelings and thoughts, not just words...

incearca sa fii un om mai bun... e asa placut...

S-a dus Craciunul din sufletele lor...

04 Feb 2008
“De ce fac asta? De ce trebuie sa se termine asa?” Nu demult fusese în centrul atentiei, adultii aveau grija de el si copiii îl iubeau, si toti se bucurau de prezenta lui… Dar oare era asa stralucitor si încarcat de frumusete pentru ca lumea îl iubea, sau lumea îl iubea pentru ca era asa stralucitor si încarcat de frumusete? Cert e ca pentru o vreme, el adusese în casa lor atâta bucurie… Si acum, desi era acelasi în interior ca la început, fusese aruncat afara în zapada ca un nimic… Ca si când nimic bun ei nu simtisera pentru el… “oare frumusetea mea si bucuria lor statea în globurile acelea artificiale si în beteala stralucitoare pe care oricine o poate cumpara din magazine?” Bradutul nu întelegea cum oamenii pot fi atât de cruzi încât sa-l lase singur sa moara, desi el le adusese atâta bucurie cândva… Dar se gândea ca poate a gresit el cu ceva, poate daca nu i-ar fi cazut atâtea ace pe covor, sau poate daca ar fi fost mai înalt si mai stufos… Si statea singur afara în frig si oamenii se veseleau în case… “macar ei sa fie bine…” Oamenii ar fi putut sa cumpere un bradut în ghiveci, pe care sa îl planteze apoi în natura, nelasându-l sa moara, sau un bradut artificial, care nu are sentimente… Dar nu… ei trebuiau sa aiba lucrul ce le-ar aduce cea mai mare fericire de moment, ca apoi ei sa îi aduca lui cea mai mare suferinta… Pentru ca uneori oamenilor nu le pasa ce lasa în urma lor, atâta timp cât lor le e bine… Si uneori, consecintele unor sentimente egoiste si superficiale se simt adanc în tulpinile înfipte în zapada..."Ca sa vezi cât de mult m-au iubit de fapt..." îsi spunea bradutul... Si unii braduti mor, pentru ca se pierd pe ei însisi undeva în gândurile unor clipe minunate care-au fost... Dar altii îsi lasa sufletul liber sa paraseasca tulpina uscata, zburând usor pe deasupra oamenilor si a lumii, pâna într-o zi când vor redescoperi cine erau… Si atunci vor creste iar într-o padure plina de mireasma, mai frumosi si mai curati ca niciodata… Mai înalti si mai puternici, privind senin spre un cer acoperit de zâmbet... Si acolo, departe de oameni, vor învata iarasi sa-i iubeasca… Mai mult decât ei vor sti vreodata…

Alete insemnari din blog

Trecuse mai bine de jumatate de an, si durerea nu-i trecuse inca… Iubise mult candva, si timpul suferintei parea acum sa depaseasca timpul dragostei… Caci uneori iubirea e mare in intensitate, dar nu apuca vremea ca sa invinga timpul… Si ca sa suferi, uneori nu de mult timp

Nu trecuse mult de când aflase, dar nici nu era nevoie de mult timp... Asa era ea, lua în serios lucruri pe care altii nu le-ar fi luat, si îi pasa mai mult de ceea ce simte decât de ceea ce spune lumea... De aceea, începu sa-si ia în serios rolul de zeita

Ii vedea intr-un parc tinandu-se de mana... Erau doar doi copii, dar dragostea nu are varsta, nu? Ea doar difera cu varsta, devine mai matura si mai profunda, sau mai materiala si trista, dar si copiii simt dragostea in felul lor... Ii urmarea zambind adanc de pe banca aceea verde, si parca nisipul

Nu am vazut tristetea ascunsa intr-o poza, crezand ca bucuria o domina cu totul... Uneori suntem atat de orbi. Vedem doar ce vrem sa vedem, ignoram ce nu am vrea sa vedem si credem doar ce ne convine. Inevitabil, suntem noi cei care pierdem la final, caci sa traiesti o minciuna nu-i nici pe departe

Ce sa faci c-un milion (de lei vechi) - varianta plina (lunga). (vezi varianta scurta si poze aici)...Nu mai fusesem in Piatra Craiului. Decat la poale de cateva ori. Si de cand am inceput sa umblu singur asa pe munti, am zis ca trebuie sa ajung si acolo... Ma uit pe net si caut variante de trasee,

Recomandari