Jumatate de inima

Feelings and thoughts, not just words...

incearca sa fii un om mai bun... e asa placut...

28 Feb 2008

Ii vedea intr-un parc tinandu-se de mana... Erau doar doi copii, dar dragostea nu are varsta, nu? Ea doar difera cu varsta, devine mai matura si mai profunda, sau mai materiala si trista, dar si copiii simt dragostea in felul lor... Ii urmarea zambind adanc de pe banca aceea verde, si parca nisipul stralucea mai tare in razele soarelui, atunci cand fetita il atingea cu lopetica sau manutele... Se jucau si radeau... ce imagine minunata pentru ea... Apoi crescu... La liceu, baietii roiau in jurul ei datorita frumusetii, sau poate a unei inimi pline de bucurie pe care Sonia o avea... Era plina de viata, nu multi reuseau sa simta atata bucurie doar privind cerul sau mirosind florile pe strada... Multi o invidiau pentru naturaletea si gingasia ei, si multi se intrebau, "cum poate inima ei sa simta atat de multa frumusete?" Poate ca nu avea nicio grija, nicio problema, poate nu cunoscuse niciodata suferinta…Trecu si de facultate… oferind iubire florilor si copiilor, oamenilor si cerului, caci inima ei parea un izvor nesecat de bunatate si frumusete, intr-o lume materialista, rece si egoista… Apoi imaginile din visul mamei se schimbara… Ajunsera la o vreme trecuta de mult, cand fiica ei suferise cum alti oameni nu-si puteau imagina… Si mama odata cu ea… Trecuse prin multe experiente dureroase, si inima ii fusese franta de mai multe ori… In jurul ei roiau multi barbati dornici sa-i repare inima, dar se parea ca suferinta fusese prea mare, si pentru inima ei tratamentul presupunea costuri foarte mari… De cateva ori se oprise chiar din a mai bate, refuzand parca sa mai lupte impotriva unei dureri pe care nu o merita… Cu greu, cu multe eforturi, datorita mamei si a unor oameni buni, Sonia reusi sa supravietuiasca durerii din inima sa, si cumva, o facuse sa bata iarasi…Acum insa, ea se afla in fata celei mai mari incercari… drumul dureros si plin de greutati ce o adusese pana aici parea sa scoata in fata ei cele mai dure obstacole catre fericire si catre dragoste… Mersese distanta lunga pana la el, in speranta ca ar putea s-o faca bine… Un salvator de inimi, asa il considerau mama ei si altii, dar la el era foarte greu de ajuns… Suferinta fetei nu suporta amanare, trebuia sa il vada, trebuia sa o vada, trebuia sa o faca bine… Caci el i-ar fi putut reda viata si inima spre a putea fi fericita candva…Visul paru sa se opreasca o clipa, ca si cand usa ce ducea spre el fusese inchisa cu multe lacate mari, si singura sansa spre salvare ii fusese refuzata… Apoi imaginea se schimba… - Nu poti sa iubesti doar cu jumatate de inima. De fapt, nu poti nici sa traiesti doar cu jumatate de inima. Aia nu e viata. O viata fara dragoste, o viata traita doar cu jumatate de inima, nu e viata… e moarte. Oamenii pot trai folosindu-si doar 3% din creier, dar jumatate de inima nu este de ajuns… Asa ii spunea Sonia unei prietene ce pacalea iubirea si pe ea insasi, realizand atat de bine cat de importanta e inima in viata unui om… Si-apoi imaginile se schimbara iar… Cand iubesti, viata sau oamenii, iti pui inima pe-o tava... Cu jumatate de inima nu se naste o iubire mare… Asa era Sonia acum… avea inima pusa pe o tava, oferita spre taiere sau spre salvare, si barbati multi in jurul ei o disecau… Era si el… speranta ei… durerea ei… Inima ii era la vedere in mainile lui, si sangele ii acoperea spartura pieptului de unde iesise… Fire multe ieseau din ea, aparatele piuiau si Sonia parea moarta pe masa aceea de operatie. In jurul ei, doctorii faceau tot posibilul sa-i salveze viata. Undeva in spatele unui geam, mama ei astepta inspaimantata verdictul... Si pentru o clipa, o vazu pe Sonia zambindu-i… si se trezi. Sonia sufera de o malformatie a inimii ce poate fi operata doar de 5 oameni de pe planeta asta plina de doctori. Un om, desi poate trai folosindu-si doar 3% din creier, nu poate trai doar cu jumatate de inima. Mama Soniei stie asta foarte bine. Dar micuta Sonia are sansa sa se joace candva in nisip cu lopetele, sa fie admirata de colegii de liceu si sa iubeasca viata si oamenii cand va creste mare. Si atunci va sti si ea cat de importanta e inima in viata unui om. Candva cand tot raul prin care acum trece va ramane doar un vis dureros… Help Sonia Live.

Alete insemnari din blog

Opreste orasul

Erau undeva în centrul orasului. Era un oras mare, cu multe masini, multi oameni, galagie, aer închis si poluat… Si stateau jos, acolo în centru. Si ascultau. Câteva rate, doi pescarusi… si apa. Se auzea apa clipocind când pasarile îsi luau zborul.

Descopera-mi inima cu ceva...

- Invata-ma sa simt culorile… Ce zi mai potrivita ar fi putut sa aleaga pentru asta, daca nu prima zi de toamna? Poate doar a doua sa mai fi fost atat de speciala si plina de culoare… si a treia si a patra… si a treisprezecea… Toamna nu incepuse niciodata in calendar

S-a dus Craciunul din sufletele lor...

“De ce fac asta? De ce trebuie sa se termine asa?” Nu demult fusese în centrul atentiei, adultii aveau grija de el si copiii îl iubeau, si toti se bucurau de prezenta lui… Dar oare era asa stralucitor si încarcat de frumusete pentru ca lumea îl iubea, sau

Gradina cu flori

Muncise mult la ea, dar acum, era gata! Propria ei gradina cu flori, unde sa vina si sa îsi bea ceaiul, unde sa se joace cu prietenii ei cei mai buni, unde sa adoarma la umbra în zilele calde de vara... Rosii, galbene, mov sau portocalii, floricelele plantate cu grija

In cercul dragostei...

Trecuse mai bine de jumatate de an, si durerea nu-i trecuse inca… Iubise mult candva, si timpul suferintei parea acum sa depaseasca timpul dragostei… Caci uneori iubirea e mare in intensitate, dar nu apuca vremea ca sa invinga timpul… Si ca sa suferi, uneori nu de mult timp