Emy

despre emy

Armagheddon

08 Oct 2007
Cu ajutorul comentariilor ajung la "iluminare": in viata pentru a avea ceea ce vrei trebuie sa lupti. Oare cati putem lupta si pana unde? Mai ales cand lupta pare a deveni zadarnica, atunci cand nu mai gasim resurse interioare si motive, ne aflam in impas. Zicem "nu mai vreau si nu mai pot, STOP". Devine dificil sa ne mobilizam si pierdem. Nu am a povestesc cum am pierdut eu dupa trei sferturi de drum parcurs (cel putin asa simteam la caest moment) si acum cand incerc sa reiau firul, ca Hansel si Gretel, imi e greu, nu-l mai gasesc, ma impiedic de fiecare pietricica ce ar trebui sa ma aduca mai aproape de rezolvare.Daca vreau mai mult? Nu tine numai de mine. De fapt asta a fost mereu o scuza buna pentru a nu face ceva. De ce nu ar face celalalt? De ce nu m-as ascunde dupa diverse clisee, stereotipii, prejudecati cand vine vorba de a asculta glasul intuitiei si sentimentelor? De ce nu as zice m-e teama sa acionez pentru ca altii vor zice "nu stiu ce", altii vor crede, si mereu altii... Nu m-am intrebat ce as zice eu, ce as simti eu, ce as crede eu. Am renuntat la lupta cand nu era cazul, si regret. Acum de abia imi dau seama ca e mai greu sa traiesti cu o infrangere voita, umilitoare, decat cu rezultatul pe care ti l-ar fi oferit destinul. SI evident ca vreau INCA mai mult? Oare cine nu vreau? Atunci am crezut ca ma pot multumi cu putin, ca nu cumva sa deranjez o ordine prestablita, aparent imuabila. Mi-am zis ca renunt la tot, doar doar sa nu mi se reproseze vreodata ceva. Si complacandu-ma intr-o situatie ne facem ca nu e ceea ce e... am ajuns sa raman cu regretele.Ramane de vazut ce mai pot face! PS: Am fost critica azi cu mine, pe semne am inceput bilantul anului acestuia... www.desiderias.wordpress.com

Alete insemnari din blog

Chiar putem sa fim cine vrem pe net? Putem sa ne prefacem in asa masura incat sa nu ne mai recunoastem in oglinda? Sau mai precis ce fascinatie exercita mediul virtual aspurea noastra incat sa ne mutileze in asa natura incat sa intrebam: oare eu sunt aici dincolo de masca de bal? Da si nu... Ca sa

Probabil ca toti trecem prin vremuri de negura, de confuzie, de intrebari fundamentale. Cautam cu disperare raspunsuri prin metode logice sau mistice, avem nevoie absoluta de certitudini. In cautarea noastra ferventa, perpetua, intr-un moment in care credem ca am ajuns intr-un hau fara iesire uitam

Azi m-a urmarit in continuare veselia ciudata, ca atare nu am o explicatie logica pentru ea, fiind deosebit de contradictorie. Nu am nici macar un motiv sa fiu vesela, probabil e un mod al psihicului de a se apara de lucrurile care il afecteaza. Rau nu e, pentru ca sunt foarte pornita pe treaba

 Nu stiu cum s-ar fi desfasurat lucrurile fara blog. Cel putin intr-o anume perioada a fost ceea ce mi-a trebuit, facandu-ma sa trec mai usor peste momente care am crezut ca nu se vor sfarsi niciodata. Dar au trecut si au lasat amintiri in urma.Plimbare in univers - Amintiri Imi amintesc de

Si daca iubire nu mai este  Si daca iubire nu mai este ... A fost ucisa azi cu un cuvant? O s-o cautam in sferele celeste Sau adanc sub crucea de mormant?  Si oare chiar iubire nu mai este? Sau mi se pare doar in zbor Cand spuneam lin , vom trece peste' Dar fara ea murim de dor 

Recomandari