Asa e ea.

Suflet ingenuu, gand candid

nu mi-a ramas decat cuvantul...

17 Feb 2007

Ma uit cu drag la ea, asa cum te uiti la ceva ce iubesti neconditionat, o iubire fara inceput si fara sfarsit. Are pasul moale si usor, iar cand intru in camera ma fixeaza cu privirea si isi ridica usor mustatile. Asa ma saluta ea. Uneori are chef de mai-mai si atunci paseste pe pieptul meu, se invarte putin pana isi gaseste locul, care e mereu acelasi, cu boticul in curba gatului meu. Si atunci toarce zgomotos, multumita. Uneori mai adoarme si atunci aluneca de pe mine si isi intinde labutele cautandu-ma. O mangai cu obrazul, ma simte acolo si incepe iar sa toarca pana adoarme. Imi place sa o gasesc prin casa, pe fotoliu, in baie, pe canapea, sub masuta de cafea, in fata balconului, pentru ca de fiecare data cand intru in camera si ne regasim, ma duc la ea si o mangai si ea miauna incet si familiar. Atunci cand invat, se simte neglijata si imi cere atentie urcand pe birou. Se intinde pe cartile si pe caietele mele si incepe sa se spele, ca si cand ea venise inaintea mea. Daca o dau la o parte se supara. Sta o vreme cu spatele, apoi se aseaza din nou pe caiete ca si cum nu s-a intamplat nimic. Ii place sa urmareasca stiloul si il priveste cu atata interes incat ma face sa zambesc. Daca ajunge, isi pune labuta in fata randului pe care scriu si atunci o intep pe nas cu stiloul si ea nu protesteaza. Cand imi gaseste radiera, se bucura si se joaca cu ea pana cand o da jos de pe birou sau pana o baga sub o foaie si atunci renunta si iar vine pe caietul meu. Ii place sa stea pe foi nescrise. Uneori e un covrigel langa mine care toarce, iar uneori se intinde si e lunga, lunga, parca nu se mai termina. Ii place sa stea in fata balconului si sa se uite la ciorile care vin pe sarma de rufe. Cand ciorile sunt mai curajoase si se apropie de usa balconului, isi ciuleste urechile, i se micsoreaza pupila si se pregateste sa atace, dar mereu geamul salvator o pacaleste, si atunci se supara si se aseaza cu spatele la balcon. Cand vin acasa mereu o gasesc pe fotoliul din hol, cu barbia in sus, asteptand sa se deschida usa. Miauna ca si cum m-ar certa ca de ce am lasat-o atata timp singura. Daca am sacose, isi baga capul in ele si adulmeca, iar daca nu ii miroase nimic de bine, se uita cu repros la mine, dar ii trece repede. Cand ii e foame, se plimba dupa mine prin casa cu subanteles. Nu se lasa pana nu primeste. :) Toata ziua doarme si se alinta si dimineata, cand mi-e somnul meu cel mai dulce, mereu gaseste cate o punga sa fosneasca. Daca imi pun o perna pe cap ca sa nu o mai aud, sare pe perna protestand si atunci ma supar pe ea si o dau afara din camera. Nu sta mult timp afara din camera si vine si zgarie la usa mea, cerand inauntru, daca o aud ii deschid pentru ca de obicei e cuminte, dar daca nu, sta hotarata in fata usii si asteapta. Cand o inchid in balcon "sa se mai racoreasca", daca uit de ea, se urca pe geam cat e ea de lunga si zgarie geamul cu labutele si priveste inautru precum o suricata. Cand o aud si ii dau drumul inapoi, mereu miauna si ma cearta. E adorabila cand bea apa direct de la robinet. Dimineata cand ma spal pe dinti, vine si sare pe chiuveta si se joaca cu sita de la scurgere. Ii deschid robinetul si bea apa, iar cand se satura iar incepe sa se joace cu sita, iar apa ii curge in cap, pe labute, pe spate. Toata se uda. Apoi se scutura, se urca pe calorifer si incepe sa se spele. Uneori cand ii vorbesc, se uita la mine si parca ma intelege, cand o alint, se alinta si ea. Noaptea, doarme uneori cu mine, cand are chef. Sta cu spatele la mine, eu o tin in brate si adorm cu labutele ei in mana. Apoi o simt cum se duce sa se culce pe jos pentru ca ii e cald. Si dimineata iar fosnet. Daca nu gaseste pungi, gaseste foi sau cutii. Asa e ea. Draga.

Alete insemnari din blog

Contururi

Ce faceti voi aici? Va spun eu. Îmi pipaiti

Aceiasi

Noi suntem, iubitule, aceiasi. Ei s-au schimbat, ei nu ne mai vor, ei au uitat. Noi am ramas "noi", ei s-au transformat in "alti", vor deveni "alti altii" si tot asa, la nesfarsit. Noi suntem, iubitule, aceiasi, ei

Rol fara actor

"Sunt un actor." Cliseu. Nu sunt un actor. Am scena mea, am publicul meu, si eu ce fac? Stau dupa cortina si-mi repet replicile. De cand stau? De o viata. Cortina s-a tras de atatea ori incat s-a stricat, oamenii au tot aplaudat

Love me, love my words

Daca vrei sa ma iubesti, trebuie sa-mi iubesti mai intai

Frantura -16-

Stii ce? Azi nu iti spun nimic."Nu poti!"Ba da. Incearca-ma!"Nu poti pentru ca e deja azi."Atunci maine."Ai sa uiti pana atunci."Ba nu."Ba da, pentru ca tie iti place sa vorbesti."Si tie iti place sa ma