Suflet ingenuu, gand candid

nu mi-a ramas decat cuvantul...

Rol fara actor

30 Apr 2007
          "Sunt un actor." Cliseu. Nu sunt un actor. Am scena mea, am publicul meu, si eu ce fac? Stau dupa cortina si-mi repet replicile. De cand stau? De o viata. Cortina s-a tras de atatea ori incat s-a stricat, oamenii au tot aplaudat sa ma incurajeze, insa eu nu mi-am putut incepe piesa, ei au plecat, unii au revenit, unii inca aplauda. Femeia de serviciu n-a mai venit de mult sa mature scena. Unele becuri s-au ars asa ca sala e luminata slab. Numerele de pe scaune au cazut, husele sunt rupte. Sala arata jalnic. Eu tot repet. Am un costum de inger si ma impiedic de aripi si de poalele rochii in acest du-te/vino al meu din spatele cortinei intepenite.          Plecati acasa. Piesa nu se joaca nici azi. Nici maine. Va primiti banii pe bilete la iesire. La revedere!

Alete insemnari din blog

Tu ai verde de frunze, eu am verde de mare."Si care e diferenta?"Nu stiu, dar verdele tau e mai frumos."Atunci iti dau verdele meu!"Nu mi-l da. E frumos doar cand e la

        Dureri atroce. Fiecare noapte cu aceeasi panica. Lacrimi asimetrice. Fiecare noapte cu aceleasi zgarieturi pe coala alba, cu unghia rupta si oja sarita. Zbatere de suflet. Exersez caderi in gol. Ma intreb cat mai rezist? Dualitatea absurdului. Nu-mi

Fericirea.

Uneori ma dor palmeleDupa ce-ti ating trupulMa dor din cauzaPerfectiunii porilorA curbelorArcuite.Uneori ma dor ochiiDupa ce-ti ating sufletulMa dor din cauzaPerfectiunii porilorA

Hai, suflete, esti gata?Nu

Recomandari