Suflet ingenuu, gand candid

nu mi-a ramas decat cuvantul...

Rol fara actor

30 Apr 2007
          "Sunt un actor." Cliseu. Nu sunt un actor. Am scena mea, am publicul meu, si eu ce fac? Stau dupa cortina si-mi repet replicile. De cand stau? De o viata. Cortina s-a tras de atatea ori incat s-a stricat, oamenii au tot aplaudat sa ma incurajeze, insa eu nu mi-am putut incepe piesa, ei au plecat, unii au revenit, unii inca aplauda. Femeia de serviciu n-a mai venit de mult sa mature scena. Unele becuri s-au ars asa ca sala e luminata slab. Numerele de pe scaune au cazut, husele sunt rupte. Sala arata jalnic. Eu tot repet. Am un costum de inger si ma impiedic de aripi si de poalele rochii in acest du-te/vino al meu din spatele cortinei intepenite.          Plecati acasa. Piesa nu se joaca nici azi. Nici maine. Va primiti banii pe bilete la iesire. La revedere!

Alete insemnari din blog

Toata lumea e diferita. Unora le pasa, unora

"Ce faci?"Iti incerc sufletul. Asta fac."Ce ai cu sufletul meu?"Nimic. Il gust. Are un gust tare bun. Nu ma mai

"Beau din cana ta, te superi? Nu. Nu te superi fireste. Dar, ai o privire atat de puternica, tremuri si ai miscari bruste si stapanite fortat, ca niste frisoane din frumosul fricii tale, si lacrima, din coltul ochiului drept, ce bate spre obraz, parca se uita in jos la departare, si nu are

        Scara asta nu are sfarsit. Sunt scari si tot scari si tot urc. Uneori ma uit in jos sa vad unde am ajuns si mi se pare ca nu m-am miscat deloc. Ma mai impiedic, mai obosesc, mai sar cate doua trepte, mai cobor, mai stau jos, mai

  Eram doi copii ce ne jucam cu o papusa veche. De-atata timp, de-atatea ori. Ma obsedeaza momentele in care iti smulgeam papusa din mana sa ma joc numai eu cu ea, cand tu te suparai si papusa cadea inerta in mainile mele. Momentele alea de panica in care observam ca rochita s-a

Recomandari