prin tot ce trecem

"ce nu te distruge te face mai puternic"-nietzsche

As vrea sa pot visa...

28 Nov 2006
                     De mica mi-am dorit sa am alti parinti, alta viata, alt destin... La fiecare Craciun eu nu-mi doream cadouri ci sa aflu ca de fapt am fost infiata de cei ce se numeau parintii mei.Nu doream palate, sa aflu ca sunt printesa, ci pur si simplu ca am alti parinti si  o alta viata, nu parinti care nu ma iubeau si care m-au parasit la bunica, nu viata de cacat pe care o duceam. Haine nu prea aveam, nici mancare, nici alte lucruri...                    Parinti mei au divortat  cand eu aveam 6 ani si au plecat pe drumurile lor, traindu-si vietile. Eu am ramas in urma, fiind de umplutura pentru toti. Eram fata nimanui.Bunica m-a iubit, dar a urat tot ce tinea de mama mea sau de tatal meu, adica de fiecare data cand urla la mine isi amintea de tot ce era rau la amandoi si eu mostenisem.                   Bunica a murit de metastaza (cancer generalizat) la o luna dupa ce eu am plecat. M-a luat maica-mea si mi-a dat o garsoniera unde sa stau si are grija de mine, dar nu suntem mama si fiica...suntem doua straine.                  Stiu ca toti oamenii sunt singuri pe lume, dar eu simt mult prea acut asta.Nu am nici macar o persoana in care sa am incredere, desi am destule prietene.Cei care ar trebui sa ne fie tot timpul alaturi, neconditionat, n-au fost niciodata alaturi de mine. In nici o privinta. Toata lumea ma admira pentru independenta mea, numai eu stiu cat de mult imi doresc pe cineva care sa ma ajute si sa ma iubeasca.Mi-as dori atat de tare pe cineva, dar stiu ca o sa fiu singura toata viata , iar asta-i nu-i decat inceputul... Niciodata n-am sa pot inlocui ceea ce niciodata n-am primit,niciodata nu o sa existe nici speranta si nici iubire de orice fel, nu neaparat erotica. Nu am incredere in absolut nimeni, nici macar in propria mea mama. N-am nimic..nici macar nu ma am pe mine insumi.Urasc fiecare moment cand visez altceva, o viata mai buna.Stiu ca n-o sa am nimic, poate decat bani, care oricum banii sunt singurul lucru cinstit din viata asta nenorocita.                    Singurul motiv pentru care nu m-am sinucis pana acum este razbunarea pe toti cei si-au batut joc de mine vreodata, de la parintii care si-au vazut de ale lor si pe mine m-au lasat in gura lupului pana la colegii care au facut misto pentru ca nu aveam bani.                    Niciodata nu m-am simtit acasa undeva, am trecut prin 4 scoli, 5 clase si 3 case. Lucruri si bine am primit de la straini.                    Am vazut numai cacatul si mizeria de pe lumea si inca mai e destul ce vazut.Eu intotdeauna spun ca nu ma mir de rau, oricat de mare ar fi acesta. Singurul lucru care ma socheaza pe lumea asta este binele. Pentru simplul motiv ca acesta nu exista. Exista numai interes pentru propria persoana. Stiu ca nu-i un lucru grav, dar traind unde am trait am visat intotdeauna ca afara trebuie sa existe oameni  mai buni, care chiar pot face bine, Cu asta am trait 16 ani din viata. M-am hranit cu fantasme ce nu se vor implini niciodata, iar pe mine ma va secatui impotenta de a le implini.                     Dinspre mama sunt rusoaica, iar dinspre tata unguroaica, iar pe la mijloc romanca.Bunica, unguroaica, ura rusii, iar oamenii de pe strada ungurii. Am vrut si vreau sa-mi gasesc rudele in viata, poate m-am gandit ca asa o sa dau un sens propriei mele vieti sau ca o sa ma simt si eu acasa. Dar bineinteles ca aceste vise, ca si celelalte vise sunt de neindeplinit. De neindeplinit mai ales din cauza ca povestile nu se transforma niciodata in realitate, chiar daca sunt imaginate de o fetita mica ce vrea doar sa supravietuiasca.                   Daca m-ai vedea pe strada nu ai crede niciodata ca lucrurile astea sunt scrise de mine, chiar daca ai zice ca sunt mai serioasa si mai matura. Nu ma imbrac in negru (ma imbracam), nu arat a fi deprimata, doar ca ma simt sfarsita si fara nici o speranta. Simt ca uneori nu mai are rost sa ma lupt pentru ca oricum nimic din ceea ce fac nu conteaza, tot in acelasi iad traim cu totii.Simt in mine un gol fara sfarsit si o durere ce ma roade fara a se opri si fara a se stinge vreodata...                 Intotdeauna m-am simtit complet afara din orice grup,nu m-am simtit ca facand parte de undeva, de oriunde, ceea ce a adancit si mai mult singuratatea mea...Toata lumea m-a intrebat cand m-am mutat singura, daca nu ma simt singura si daca nu mi-e greu. Problema era ca pentru mine asta a fost ca o eliberare, iar, oricum, singura m-am simtit toata viata... 

Alete insemnari din blog

am scris mai devreme un post foarte dragut si acum nu-l mai gasesc si nici n-am chef sa scriu altul pana nu-mi dau seama cu ce am

          Am aflat de curand, adica ieri, ca am devenit subiect de barfa pentru unii colegi de facultate, mai bine zis de grupa, care se pare ca nu au o viata a lor. Dar sa incep cu

azi m-am grabit, ca de obicei, sa ajung la curs.Eu stau destul de departe de facultate, asa ca apuca-te Ano sa alergi pe tocuri de 10cm ca sa ajungi cat mai repede la curs.Alerg vreo 10 min pana la metrou ca sa mai alerg apoi vreme de 4 scari si sa ma imping cu toata populatia globului ce pare sa

Visez sa pot atinge eternitatea cu multitudinea ei de sperante si aspiratii, sa ma inec in fluviul constiintei primordiale, sa fac parte din nimicul ce ne-a creat pe noi toti, pe mine, pe tine si pe toti ceilalti din jurul nostru ce spera la o lume mai buna, la o intregire a spiritului. Visez la

   La inceputul facultatii, chiar a doua zi l-am cunoscut pe El, baiatul de care imi place. Am intarziat la un curs si evident n-am fost singura, din moment ce in fata amfiteatrului s-au strans pana la urma aproape 60 de oameni. Am fost avertizata de o doamna sa nu intru la curs ca va fi

Recomandari