oameni obisnuti ... oare?
"meritam ceva mai bun"
despre intrebari si raspunsuri
Alete insemnari din blog
Daca mai crezi cît de cît în minuni,Sa te vad trei zile, sa nu te vad trei luni,Si s-o luam iar si iarDe la capat...Spune-mi, cum ti s-ar parea ?Eu te vreau mereuÎn coltisorul meu,Sa fii lînga mineSi sa-ti fie bine... Alexandru Andries - Ochii
In virful Alpilor e soare si te simti mai aproape de toate telurile si dorintele cele mai importante. Privind lumea de pe acele pirtii inconjurate de piscuri si de necunoscute departari acoperite de mici nori ma simt ca intr-o biserica. A sufletului si a sinceritatii solitudinii. Acolo imi esti
fiecare stateam in camera. intre noi erau 2 usi deschise desi ne doream sa fim impreuna in spatele uneia inchise. in lumea noastra. dar lumea noastra a fost alta, aproape asa cum de fapt ne dorim sa fie: cu usile deschise larg. sa putem sta alaturi in fata tuturor si sa zimbim. dar realitatea nu
un puzzle imens format din situatii de viata identificabile si oarecum stereotipe: el declarindu-i ei ca o iubeste - o piesa, ea cerindu-i lui un zimbet - alta piesa; el si ea de mina pe strada inca o piesa. un puzzle imens pe care il completam impreuna asteptind cu nerabdare sa traim o noua piesa,
1. dorul e ceva normal. ciudat e ca se manifesta chiar si in prezenta persoanei dorite. dar acela poate fi considerat a fi facind parte dintr-o alta categorie (mai putin spirituala). nu ezita sa spui ce simti, astfel poti sa creezi un automatism care sa-ti fie de folos si atunci cind vorbesti













