O viata

e loc sub soare pentru toata lumea. mai ales ca toata lumea vrea sa stea la umbra.

Azi...

31 Ian 2007
Am ajuns acasa. E zece seara. Am plecat azi dimineata pe la 7 si ceva. E tarziu. Destul de tarziu. Destul de tarziu incat sa  nu ma mai simt in stare sa fac un dus, sa mananc, sa ma dezbrac de hainele care s-au contopit cu mine toata ziua... Prea tarziu. Sunt obosita si as vrea sa dorm. Numai ca dorinta nu-i atat de mare pe cat e oboseala. Ma holbez in gol la domnisorica ce apare in imagini fugare pe ecranul televizorului. Nu inteleg nimic. Nici nu ma chinui. Sunt convinsa ca nu ma intereseaza, nu ma afecteaza si mai sunt convinsa de un lucru: sigur am uitat sa fac ceva... trebuia sa mai fac ceva... si nu stiu ce! Alt stres.Zac in nestire pe fotoliu, pisica miorlaie de foame (probabil) langa mine (nici ei nu-i place sa manance singura, desi ar avea ce!), butonez telecomanda dupa ce am butonat o zi intreaga tastatura si nu ma gandesc la nimic, si in acelasi timp la toate.Respir adanc si o cu fortare suprema ma indrept spre baie... ma privesc in oglinda printre genele intredeschise pentru ca ochii mei protesteaza (din momentul in care sunt dezlipiti de monitor), la orice alta sursa de lumina, inchid usa si se face intuneric...Trebuie sa ies vesela de aici, energica, plina de viata, cu planuri de actiune, cu ganduri pozitive pentru ca afara ma asteapta cineva care se bazeaza pe mine... in fiecare zi. Daca-l dezamagesc, ma dezamagesc pe mine. E ora unu.Ma mint ca totul e ok si pus in ordine, ca sa pot adormi. Nu merge! ...ma cunosc prea bine, stiu cand mint. Incep sa numar oile si nu reusesc nici asa (ma concentrez prea mult sa nu ratez numaratoarea). Ma ia in brate, ma intreaba "ce s-a intamplat", nu raspund, nu vreau sa-l supar cu prostiile mele. E mult mai bine acum... e liniste si el e peste tot in jurul meu. Ma strange de parca i-ar fi frica sa nu ma piarda. Stiu c-a inteles gresit tot ce-mi trece mie prin cap, dar asta se rezolva usor... Inchid ochii, imi imaginez lucruri frumoase, imi implinesc dorinte si cortina cade usor... Pacat ca-i atat de tarziu in dimineata de maine!

Alete insemnari din blog

Ma uit in jur... liniste. Ma uit afara... liniste plouata. Ma uit in sufletul meu... e mut de uimire. Nu se astepta sa-l doara asa de tare. Imi pare rau de el ca de-un copil abandonat, dar n-am ce sa-i fac. E mai bine asa. Nu stiu exact pentru cine... Voi vedea. Il consolez cu faptul ca intotdeauna

Am ras cu lacrimi jumatate de ora, ma dor falcile, stomacul si cred ca un pic capul, dar Doamne a fost asa de bine... Nu pot sa va spun de ce (e inside joke), n-ar avea farmec... Multumesc din suflet firmei in care lucrez, ca imi ofera astfel de momente. A fost bestial! Sunt unici, asta e

Acum 3 saptamani m-am apucat de scoala de soferi (o grija in plus). Nu mi-am dorit eu in mod special, au fost ale persoane binevoitoare si explicative care m-au trimis. Si am s-o fac, am s-o termin, am sa am si permis... si ce? Eh, o sa conduc cand restul or sa fie in stare de avansata de

Ma enerveaza starea asta pe care toti o denumesc astenie. Daca te doare capul - astenie, n-ai chef de nimic - astenie, nu-ti ies lucrurile cum ar trebui - astenie etc... Chiar nu mai da nimeni vina pe presiunea atmosferica?? Nu e nici o astenie, e acelasi kkt din fiecare zi, doar ca acum au

Recomandari