O viata

e loc sub soare pentru toata lumea. mai ales ca toata lumea vrea sa stea la umbra.

Mentalitate de angajat

20 Feb 2007
Caut sa angajez mentalitate. Orice fel de mentalitate "will do", dar parca as inclina mai mult spre una pozitiva. Posed o mentalitate dar am incercat sa o pliez pe atatea personalitati diferite incat acum e putin sifonata. Nu stiu daca mai merge indreptata, oricum nu renunt la ea. It's my favourite!Dar revenind... angajez mentalitate... pozitiva, energica, care sa caute solutii, nu probleme (cum spunea un mare clasic in viata), care sa fie entuziasta, contagioasa si un pic mov. E foarte greu sa gasesti asa ceva. In special partea cu "un pic mov", pentru ca de cele mai multe ori este prea mult mov din cauza strangularilor repetate, a frustrarilor, a proastei circulatii capilare cand vine vorba de a trece la actiune.Daca nu vrea carte de munca, propun un contract de colaborare sau de drepturi de autor, pentru ca ea va fi autorul moral actiunilor mele. Unele dintre ele. Celelalte le va face actuala mentalitate sifonata. Acum imi apreciez foare mult actuala mentalitate, desi partea cu movul se extinde vazand cu ochii, pentru ca stiu sigur ca nu ma va lasa la greu si va rezista triumfatoare si in rundele urmatoare, dar trebuie sa ii fac un backup pentru ca eventualele ciocniri sa nu se sondeze cu "too much damage".Daca aveti idei despre cum sa imi upgradez actuala mentalitate la versiunea 2.0 sau cum sa fac rost de un backup pentru ea, va astept cu sugestii. 

Alete insemnari din blog

Imi pare rau c-am ajuns sa cunosc prea bine unii oameni si prea putin pe altii. Imi pare rau ca am pareri proprii, ca judec dupa scara mea de valori, si ca pastrez rezultatele pentru mine de cele mai multe ori. Imi pare rau ca nu ma obosesc sa spun ce simt uneori, ca imi consum prea multa energie

Nu sunt ce par a fi -Nu suntNimic din ce-as fi vrut sa fiu!...Dar fiindca m-am nascut fara sa stiu,Sau prea curând,Sau poate prea târziu...M-am resemnat, ca orice bun crestin,Si n-am ramas decât... Cel care

La fel si stranutul, plansul, cascatul... Ma intreb de ce nu poate si bunatatea sa fie molipsitoare, sau fericirea? Nu e nevoie decat de un impuls, de cineva care sa faca ceva bun... dar cine? Suntem atat de absorbiti de propria lume incat nu mai conteaza ce se intampla in jurul nostru. Am

Stau intr-un bloc cu 10 etaje iar norocul face ca in fata mea, toate cladirile sa aiba 4 etaje asa incat am o priveliste demna de o casa la munte. Ceva verdeata, ceva copii urland pe afara, soneria din pauza de la scoala si niste apusuri bestiale.De ce va vorbesc de apusurile de la geamul meu? E

Recomandari