O viata nevisata.

o zi superba￯ a￯ncepe a￯ntotdeauna cu dumnezeu!

Eu sunt cum sunt.

29 Sep 2008
       Am ceva pe inima... si e mult. Cum sa va spun? Acest "mult" nu stiu exact ce e, dar e. Simt ca trebuie sa îmbratisez pe cineva... simt ca vreau sa sarut o fata trista, simt ca vreau sa zbor, fara motiv... poate chiar fara aripi.     Ma gândesc sa combin galbenul cu rosu si movul cu albastru. Ca sa nu ramâna singur rozul, am sa-l daruiesc verdelui.      Se vor întelege de minune, nu-i asa? Ah... sunt plina de ceva. E ca o boala, doar ca nu vreau sa fie vindecata... ma simt excelent. Crezi ca nu va dura? Poate. Nu ma intereseza... iubesc acest sentiment. Ma simt ca si un artist în care sunt închise culorile sufletului... si care vrea sa le elibereze. Ai simtit vreodata asta?          Hai sa îti spun ceva. E interesant.                     Pe 23 Octombrie, o zi ca oricare alta, vreau... da, vreau, pentru a treia oara, vreau sa fie o zi nu ca oricare alta pentru mine. Ah... vreau, pentru a patra oara (sper ca ai înteles ideea) sa fac lucuri pe care nu le-am mai facut, lucuri ce par anormale pentru oamenii normali. Viata e simpla, plictisitoare, aceeasi, în trei culori si aceleasi de fiecare data.                                     Trebuie sa existe oameni care sa iubeasca si altceva... (poate chiar toti) însa putini îndraznesc sa iasa din limitele "normalului. Sa ma fac mai înteleasa, am sa dau un exemplu simplu de un lucru normal: atunci când merg la o întâlnire importanta, ma îmbrac elegant. Toti o facem. De ce? Pentru faptul ca asa e normal, nu? Da. Asa o fi.De aceea, vreau o zi, în care sa fac "anormalitati".                                             O zi perfecta pentru mine începe asa:   ~rugaciune;           ~îmbratisez neaparat pe cineva;                       ~îmi cumpar zâmbet, cam o tona, s-ajunga si pentru alte zile, mai albastre închise, cu putini nori si cu soare ascuns.             ~îmi iau rolele si ma îmbrac elegant.                             ~îmi închid telefonul.~fac o surpriza cuiva. O adevarata surpriza, mica. Dupa parerea mea e greu sa mai surprinzi oamenii în ultimul timp.                ~merg sa patinez.        ~îmi cumpar Pepsi si manânc napolitane cu ciocolata. Iau si pufuleti si îi manânc în troleu. Ofer si celorlalti. :)                      ~fac cunostinta cu un copil al strazii si mergem undeva sa mâncam împreuna.   ~ma îmbrac în 15 culori, de preferat pastelate.                                                ~desenez sentimentele zilei.            ~compun un cântec fara rima.~compun o poezie lunga cu un final neasteptat.  ~merg la Observatorul Astronomic.                   Asta ar fi în mare, o zi perfecta.     Amanuntit, înca nici eu nu stiu cum ar arata... însa stiu ca eu asa sunt. Cum? Îmi vin idei pe loc... si sunt complicata si diversificata si variata si "anormala" :) Îmi place. Îti place?

Alete insemnari din blog

 ~><~ N-as îndrazni, sa pictez cerul,într-o alta culoaresau, sa visez, o altfel de mare.~><~  N-as îndrazni s-adaug, un strop,în ploaia ce cade, peste fete ce par a fi umede. ~><~  N-as îndrazni sa ating

          Azi, vreau sa colorez portocalele în mov. De ce nu? Asa le voi putea numi, movocale (precum îmi spunea un prieten bun) :).Asta înseamna ca am sa manânc movocale, portocalii înauntru? Ciudat. Nu?  

        Sa fie oare un nou început, sau un nou sfârsit?    Am sa încep prin a raspunde la propria-mi întrebare. Totul depinde de ceea ce sunt eu, iar eu sunt asa cum nu-si imagineaza toti. Sunt pesimoptimista! (nu exista cuvântul în

              Am sa comunichez cu voi pe limba mea... sunt arhisigura ca ma veti întelege, si sunt la fel de hipersigura ca veti întelege si la ce ma referizez.... daca nu, sunt extrasigura, ca ma veti întreba,

Tata...  Tata,mi-e dor, sa-ti spun asa...mi-e dor,de frumusetea clipelor,neimportanta orelor,petrecute alaturi,de Tine...........................Când am plecat, era seara...de-atunci,becul e tot aprins?M-astepti...nu-i asa?***Revin,caci Tu,esti singurul care iubestecând

Recomandari