Emy

despre emy

Tenebre

16 Oct 2007
Am revenit la ceea ce inseamna intunericul si lumina, binele si raul… Negarea negatiei… Antinomiile se neaga reciproc. Intunericul precede geneza, aparitia Luminii. Nu este prin excelenta negativ, ci din contra permite nasterea pozitivului. Iisus se naste in miez de noapte. Noaptea este pavaza, posibilitatea de salvare, este speranta ca Soarele va rasari a doua zi. Diavolul nu este doar intruchiparea Intunericului, antinimul lui Dumnezeu, ci si imboldul omului de a merge mai departe. Nu putem iubi puritatea fara pacat, credinta fara necredinta, binele, fara rau. Il iubim pe Dumnezeu pentru ca uram Diavolul, uram Diavolul pentru ca il iubim pe Dumnezeu. Ne bucuram de noapte pentru ca stim ca ii urmeaza ziua. Ce ar fi lume fara contrarii? Omul vrea sa se bucure de nimic pe aceasta lume, sa aprecieze ceea ce are si sa junduiasca dupa ceea ce nu are. Daca am fi sfinti, oare am mai putea sa tanjim dupa perfectiune? Sigur nu. Ar disparea in esenta, idealul. Traind intre contrarii, sub vartejul si alternanta lor, in suisuri si coborasuri, traim cu adevarat. Stim sa apreciem ceea ce ne da viata si sa plangem dupa ceea ce nu ni se ofera. Dragostea este si ea un ideal. Cu toate contradictiile, conurile ei de umbra si rasariturilor limpezi, ramane un ideal. Il cautam cu sete, trecem prin sentimente contrarii. De cate ori nu am auzit: “te iubesc, dar te urasc in acelasi timp?”. Contrariile sunt esenta tentatiei.Tentatia este insasi dorinta de a poseda ceva ce este inversul a ceea ce avem in prezent. Dorim in viata noastra pe cel pe care nu-l putem avea sau nu-l avem… Cautam insetati sentimente autentice atunci cand nu suntem in stare sa le traim la cote maxime. Filosofia indiana preaslaveste nu doar contrariile: Brahma - Shiva, dar si starea de conservare: Vishnu. Probabil ca in lupta noastra perpetua uitam sa conservam echilibrul. Contrariile exista tocmai pentru a asigura existenta unui echilibru intre un taler al balantei si altul. Si scopul nostru este ca odata echilibrul atins, sa-l pastram. Doar ca uneori echilibrul este foarte dificil de atins. Aceasta este probabil marea provocare a individului… Urmata de conservarea echilibrului. Iubim contrariile in sine, cu cat ceva ne contrariaza mai mult, cu atat ne atrage mai mult. Ne simtim atrasi de ceea ce nu ne este la indemana, de ceea ce ne provoaca sa facem mai mult din noi insine, de misterul celuilalt …

Alete insemnari din blog

Cobori uneori treptele necunoscute ale abisului incercand sa-ti explici ce este dincolo... Te intalnesti cu sunetul asurzitor al umbrelor si simti sufletele frematand in canopele anticilor Uimit privesti la dansul lemurilor ce te cuceresc in intuneric si te intrebi adesea De ce ?,.... De ce

Ma uit total nedumerita de ceea ce constat ca se petrece in jur. Ajung sa nu inteleg multe aspecte legate de nehotararea oamenilor, de ceea ce cauta, de dorintele ascunse, nemarturisite, care nu de fiecare data ne fac fericiti. Nu mai stim ce sa alegem, nu stim pe ce drum mergem si nici unde ne va

Despre cum te transforma iubirea ar fi interesant sa postez cateva ganduri, provenite din experienta personala si nu numai. Iubirea te poate duce la ceruri… dar caderea va fi cu atat mai dureroasa cu cat ai indraznit sa te inalti mai sus. Icar al sentimentelor, ce isi face aripi din iubiri

Grecii spuneau ca Luna se indragostise de un pamantean frumos, pe nume Endymion. Si fiindu-i foarte drag, dar neputand sa il duca in lumea ei, l-a adormit pentru a-l contempla in fiecare noapte. Asa cum Luna isi arata fata uneori, alteori se ascunde printre nori, asa este si norocul in

Revin, intrucat sunt foarte inspirata azi.Am tot citit comentariile de pe blog, unora le-am si raspuns. Astfel ca mi-a venit in minte, apropo de ce a spus Prajapati mai devreme, ca este importanta atitudinea. Ii dedic acest post pentru gandurile frumoase pe care le-a scris!Avem impresia ca nu putem

Recomandari