Emy

despre emy

Relativitatea fericirii

05 Mai 2008
Zilele astea am avut cam mult timp liber, ceea ce nu e neaparat bine, pentru ca ajung sa ma gandesc mai mult decat trebuie la diverse aspecte, care nu-mi convin. Cand sunt ocupata, nu mai imi raman resurse sa decantez anumite trairi si sentimente. De fapt, in ultima vreme rememorarea si visarea la ce n-a fost si-ar fi putut sa fie (vorba poetului), imi ocupa cam multa vreme, mai multa decat preocuparea de a concepe planuri de viitor. Asta e ocupatie de om in varsta, implinit cu toate cele realizate, si nu e potrivita pentru mine. Cert e ca nu ma pot abtine. Prezent, trecut, viitor, atat de relative! Caut cu fervoare cauze si creez posibile scenarii. Am cazut in prapastia secolului XXI: cautarea obsesiva a cauzalitatii. Caut cauzele unde nu sunt. Dau atentie si ma framant din cauza unor aspecte care ar trebui sa treaca neobservate in viata mea. Uneori cautarea imi ocupa atat de mult timp ca nu mai am vreme sa ma bucur de rezultate. Rezultatele trec in umbra noii cautari. Cautarea e spre o misiune mai mare. Partial ma regasesc in ea. Cred ca unii dintre noi avem o ciudata atractie spre a face bine celorlalti. Am mai spus eu asta in postul cu ingerii salvatori: http://desiderias.wordpress.com/2007/12/26/mademoiselle-bovary/ E ca un cerc vicios: unii simt nevoia de a ajuta pe altii sa fie fericiti, altii simt nevoia sa fie ajutati sa gaseasca fericirea. Doar ca nici unii, nici altii nu gasecs fericirea autentica. Se spune ca doar individul insusi isi poate gasi fericirea. Tind sa cred ca este adevarat. Sa nu asteptam ingeri sa ne pice din cer, ca acestia sunt o iluzie. Nu ne vor aduce raiul ceresc… Fericirea e pe pamant, fericirea e in noi. Pe pamant sau in cer, iar e relativ. Fericirea trebuie cautata in interior, nu in exterior. Dam totul pentru himere de iubire si fericire. Si ne trezim goliti de iluzii, framantati de cele mai negre ganduri, de tristeti… Cine suntem noi? Cine sunt ceilalti? Cautarea androginica va continua mereu, cat exista umanitate….

Alete insemnari din blog

Avand in vedere ca ma inspira scrisul pe blog la aceasta ora si discutiile cu cititorii, ma gandesc sa scriu despre zodii... Sa impartasesc ceva despre zodiile de aer din care fac si eu parte, cateva idei retinute de la toti cei cu care am vorbit despre tema.Aerienii (Gemeni, Balante, Varsatori)

Am plecat in 12 stele Sa caut iubirea… M-am imbarcat pe Argos Sa gasesc dragostea pretioasa, Berbecul cu lana de aur. Cand am ajuns, M-a rapit un semizeu, Ca Zeus sub chip de Taur, Pe Europa. Si am devenit de nedespartit Ca Gemenii Castor si Polux… Am ajuns amandoi Pana la Tropicul

La intrebarea lui Prajapati m-am gandit sa raspund intr-un post separat pentru ca mi se pare o provocare. Implicatiile sunt mult mai complexe si mai profunde... mi-a evocat atatea lucruri, atatea sentimente!Primul ar fi copilaria. Cand veneau ai mei acasa ma supuneau unui joc: ce alegi, dreapta sau

Azi m-a urmarit in continuare veselia ciudata, ca atare nu am o explicatie logica pentru ea, fiind deosebit de contradictorie. Nu am nici macar un motiv sa fiu vesela, probabil e un mod al psihicului de a se apara de lucrurile care il afecteaza. Rau nu e, pentru ca sunt foarte pornita pe treaba

Dupa ca am surfat pe net cateva minute mi-a atras atentia o marturie dintr-un comentariu despre un asa zis flim, The Secret. Si am avut curiozitatea sa-l vad. Surpriza: nici vorba de film, ci de comentarii apropiate de ceea ce spuneam a propos de Desideria. The Secret este totuna cu a crede

Recomandari