Emy

despre emy

Relativitatea fericirii

05 Mai 2008
Zilele astea am avut cam mult timp liber, ceea ce nu e neaparat bine, pentru ca ajung sa ma gandesc mai mult decat trebuie la diverse aspecte, care nu-mi convin. Cand sunt ocupata, nu mai imi raman resurse sa decantez anumite trairi si sentimente. De fapt, in ultima vreme rememorarea si visarea la ce n-a fost si-ar fi putut sa fie (vorba poetului), imi ocupa cam multa vreme, mai multa decat preocuparea de a concepe planuri de viitor. Asta e ocupatie de om in varsta, implinit cu toate cele realizate, si nu e potrivita pentru mine. Cert e ca nu ma pot abtine. Prezent, trecut, viitor, atat de relative! Caut cu fervoare cauze si creez posibile scenarii. Am cazut in prapastia secolului XXI: cautarea obsesiva a cauzalitatii. Caut cauzele unde nu sunt. Dau atentie si ma framant din cauza unor aspecte care ar trebui sa treaca neobservate in viata mea. Uneori cautarea imi ocupa atat de mult timp ca nu mai am vreme sa ma bucur de rezultate. Rezultatele trec in umbra noii cautari. Cautarea e spre o misiune mai mare. Partial ma regasesc in ea. Cred ca unii dintre noi avem o ciudata atractie spre a face bine celorlalti. Am mai spus eu asta in postul cu ingerii salvatori: http://desiderias.wordpress.com/2007/12/26/mademoiselle-bovary/ E ca un cerc vicios: unii simt nevoia de a ajuta pe altii sa fie fericiti, altii simt nevoia sa fie ajutati sa gaseasca fericirea. Doar ca nici unii, nici altii nu gasecs fericirea autentica. Se spune ca doar individul insusi isi poate gasi fericirea. Tind sa cred ca este adevarat. Sa nu asteptam ingeri sa ne pice din cer, ca acestia sunt o iluzie. Nu ne vor aduce raiul ceresc… Fericirea e pe pamant, fericirea e in noi. Pe pamant sau in cer, iar e relativ. Fericirea trebuie cautata in interior, nu in exterior. Dam totul pentru himere de iubire si fericire. Si ne trezim goliti de iluzii, framantati de cele mai negre ganduri, de tristeti… Cine suntem noi? Cine sunt ceilalti? Cautarea androginica va continua mereu, cat exista umanitate….

Alete insemnari din blog

Chiar putem sa fim cine vrem pe net? Putem sa ne prefacem in asa masura incat sa nu ne mai recunoastem in oglinda? Sau mai precis ce fascinatie exercita mediul virtual aspurea noastra incat sa ne mutileze in asa natura incat sa intrebam: oare eu sunt aici dincolo de masca de bal? Da si nu... Ca sa

Este evident ca noile tehnologii sunt parte din viata noastra si ca orice imbunatatire a vietii aduce si aspecte negative. De ce oamenii se indragostesc pe net? Nu s-a putut raspunde in mod absoult. Cateva astecte importante se refera la: 1. Depasirea unor granite legate de corpul fizic. Sunt

Am ales sa scriu despre ingeri din motive multiple. Si panala urma neimportante. Ceea ce m-a determinat a fost aparenta si frapanta discrepanta intre inger si opusul sau, demonul, atat de frumos descrisa in literatura. Interesant este ca demonii, fiinte ale intunericului sunt alta moneda a

Exista trei posibilitati de a continua drumul: Prima este a piticilor. Ei vor merge din fantana in fantana si vor avea iluzia ca viata lor este una fericita, ca au trecut inca o zi si ca in toate celelalte se va intampla la fel pana la sfarsit. A doua este cea a oamenilor “obisnuiti”.

Este ciudat cum un loc atat de cunoscut si poate banal poate deveni o oglinda a Universului, in toata splendoarea sa, a Universului mic sau a Imensitatii. Azi m-am plimbat in parc (seamana cu o insemnare dintr-un jurnal...) desi cred ca de fapt m-am plimbat prin labirintul gandurilor mele. Cand

Recomandari