Emy

despre emy

Despre timp

07 Oct 2007
Vine ziua mea! Sa zic yupee, ce ma bucur? Sau sa ma ascund intr-un coltisor sa traisesc nostalgia trecerii altui an? Nici nu stiu daca ma bucur sau nu. Am ajuns la concluzia ca trebuie sa traim clipa, fiecare an cu bucuriile lui... cu schimbarile pe care le aduce. A ne plange ca trece timpul, fapt incontestabil si de nemodificat, nu este constructiv. Timpul e singurul de nestavilit. Avem o mentalitate liniara, nici e departe ortodoxa sau orientala (ce vede timpul ca pe un ciclu cosmic ce se tot reia, noi serband anual anumite evenimente religioase ce refac momente sacre).Este o abordare profund profana. Ne-am indepartat de sacrul ce ni-l propune natura. Natura insasi este un exemplu de timp care se reia. Timpul nu trece, el revine neincetat si vesnic. Oare cand vom realiza ca nu exista sfarsit. Fiecare piatra de hotar reprezinta startul nostru pentru altceva, pentru un alt drum. ne intoarcem intotdeauna de unde am plecat. Nu exista nimic vesnic in linearitate, doar in circularitate. Tot ce se termina in viata noastra da loc la altceva sa inceapa. Asa cum un an trece, lasa locul altuia sa vina, unei alte varste, unor noi experiente. Trecutul, prezentul si viitorul se impletesc, iar granita dintre ele devine foarte subtire. Timpul e ca o spirala, renie si se ingusteaza. Revenirea este  asemenea unei reinventari pe baza unor elemente mai vechi. Din aceasta cauza, asa cu spune Prajapati foarte bine, timpul nu este un drum, pentru ca presupune un inceput si un sfarsit, or timpul nu are final. Daca ar fi sa judecam viata noastra: or ne privim prin prisma linearitatii - intre geneza si apocalipsa, astaptand cu infrigurare si temere finalul oricarei etape, fie prin prisma circularitatii - "toate-s vechi si noua toate"... Este la latitudinea fiecaruia ce varianta alegem. oricare ar fi ea, ne va influenta profund actiunile.Eu nu am sa dezvalui la ce filosofie ader, dar de ziua mea ramane sa ma bucur... va fi si la anul :D si multi de acum inainte.  

Alete insemnari din blog

Zilele astea mi-am amintit de mirifica faptura ce mi-a incantat copilaria… Unicornul sau Inorogul. Gratios si misterios, intruchipeaza idealurile omenirii de frumusete, puritate si eternitate. Si materializeaza si dorinta de a crede in minuni si mistere. De a crede in ceva deasupra tuturor

Two comes into being when 1 repeats itself. Two is maya, because both were present in the One. The two are the internal and the external world; the unmanifested and the manifested, Shiva and Shakti, male and female, Sun and Moon, gross and subtle, Absolute and maya, Noumenon and Phenomenon. Two is

Exista trei posibilitati de a continua drumul: Prima este a piticilor. Ei vor merge din fantana in fantana si vor avea iluzia ca viata lor este una fericita, ca au trecut inca o zi si ca in toate celelalte se va intampla la fel pana la sfarsit. A doua este cea a oamenilor “obisnuiti”.

La început traiau pe pamânt fiinte androgine. Aratau ca doi oameni lipiti spate în spate: doua femei, doi barbati sau un barbat si o femeie. Acestia detineau o putere foarte mare, puteau face aproape tot ce gândeau. Zeii se tem de puterea aproape infinita a androginilor si,

Gandindu-ma la credinta si la cat etalam, am ajuns la vesnica tema, cantata de poeti si barzi antici sau contemporani, de toti cu aceeasi patima si acelasi dor: iubirea absoluta, suprema, neconditionata. Chiar ma intrebam in spiritul ideii de vanzator si cumparator de iluzii, daca nu cumva asta

Recomandari