Emy

despre emy

Despre timp

07 Oct 2007
Vine ziua mea! Sa zic yupee, ce ma bucur? Sau sa ma ascund intr-un coltisor sa traisesc nostalgia trecerii altui an? Nici nu stiu daca ma bucur sau nu. Am ajuns la concluzia ca trebuie sa traim clipa, fiecare an cu bucuriile lui... cu schimbarile pe care le aduce. A ne plange ca trece timpul, fapt incontestabil si de nemodificat, nu este constructiv. Timpul e singurul de nestavilit. Avem o mentalitate liniara, nici e departe ortodoxa sau orientala (ce vede timpul ca pe un ciclu cosmic ce se tot reia, noi serband anual anumite evenimente religioase ce refac momente sacre).Este o abordare profund profana. Ne-am indepartat de sacrul ce ni-l propune natura. Natura insasi este un exemplu de timp care se reia. Timpul nu trece, el revine neincetat si vesnic. Oare cand vom realiza ca nu exista sfarsit. Fiecare piatra de hotar reprezinta startul nostru pentru altceva, pentru un alt drum. ne intoarcem intotdeauna de unde am plecat. Nu exista nimic vesnic in linearitate, doar in circularitate. Tot ce se termina in viata noastra da loc la altceva sa inceapa. Asa cum un an trece, lasa locul altuia sa vina, unei alte varste, unor noi experiente. Trecutul, prezentul si viitorul se impletesc, iar granita dintre ele devine foarte subtire. Timpul e ca o spirala, renie si se ingusteaza. Revenirea este  asemenea unei reinventari pe baza unor elemente mai vechi. Din aceasta cauza, asa cu spune Prajapati foarte bine, timpul nu este un drum, pentru ca presupune un inceput si un sfarsit, or timpul nu are final. Daca ar fi sa judecam viata noastra: or ne privim prin prisma linearitatii - intre geneza si apocalipsa, astaptand cu infrigurare si temere finalul oricarei etape, fie prin prisma circularitatii - "toate-s vechi si noua toate"... Este la latitudinea fiecaruia ce varianta alegem. oricare ar fi ea, ne va influenta profund actiunile.Eu nu am sa dezvalui la ce filosofie ader, dar de ziua mea ramane sa ma bucur... va fi si la anul :D si multi de acum inainte.  

Alete insemnari din blog

Zilele astea mi-am amintit de mirifica faptura ce mi-a incantat copilaria… Unicornul sau Inorogul. Gratios si misterios, intruchipeaza idealurile omenirii de frumusete, puritate si eternitate. Si materializeaza si dorinta de a crede in minuni si mistere. De a crede in ceva deasupra tuturor

Cum este miez de noapte, si nu pot dormi, nu pot spune "Tonight is for dreamers", pentru ca ar insemna ca nu sunt o visatoare, si poate acum chiar nu sunt...Mi-am propus sa-mi iau un interviu la care sa raspund cu sinceritate, fara no comment. Si nu voi evita sa-mi pun intrebari

Ieri mi-a fost dat sa aud urmatoarea confesiune: “nu stiu sa iubesc”. Am ramas initial blocata, dupa care, prima idee care mi-a venit in minte a fost “nu ai gasit persoana potrivita”. As completa eu acum cu: “nu iti dai seama ca iubesti”… Ajung la

Este ciudat cum un loc atat de cunoscut si poate banal poate deveni o oglinda a Universului, in toata splendoarea sa, a Universului mic sau a Imensitatii. Azi m-am plimbat in parc (seamana cu o insemnare dintr-un jurnal...) desi cred ca de fapt m-am plimbat prin labirintul gandurilor mele. Cand

La început traiau pe pamânt fiinte androgine. Aratau ca doi oameni lipiti spate în spate: doua femei, doi barbati sau un barbat si o femeie. Acestia detineau o putere foarte mare, puteau face aproape tot ce gândeau. Zeii se tem de puterea aproape infinita a androginilor si,

Recomandari